Despre telina

• Cate ceva despre binecunoscuta telina, lucruri mai putin obisnuite, mai putin cunoscute.

• Pornind de la faraoni, ajungand in Grecia antica, si pana in America de Nord, "Apium graveolens", ( graveolens = puternic mirositor [gravis-puternic/olens-mirositor] ), adica telina a parcurs un drum lung fiindu-i in tot acest timp intrebuintate mai toate resursele naturale si nu numai. De la intrebuintarea sa in bucatarie nu multi dintre noi cunosc faptul ca telina este utilizata atat pentru industria farmaceutica si in homeopatie cat si in industria parfumurilor. Telina este cultivata atat pentru radacina si frunze cat si pentru seminte si fruct. Unii spun ca si-ar avea originea in zona mediteraneeana, alti cercetatori sustin existenta ei cu mult timp inaintea dezvoltarii acestor zone. Telina este de doua tipuri: telina dulce: "Apium graveolens dulce" de la care se consuma frunzele in intregime dar fara radacina si telina salbatica: "Apium graveolens rapaceum" de la care se consuma doar radacina. In prezent la noi in tara se consuma telina salbatica atat cu frunze cat si cu radacina. Se pare in unele parti ale lumii telina a inceput sa fie cultivata abia cu 200-300 de

  
  ani in urma fiind cunoscuta mai intai ca remediu naturist. In studiul sau "De Medicina" , Aulus Cornelius Celsus (n. 25 i.Hr. - d.50), descria cum pot fi ameliorate durerile cu ajutorul pilulelor pe baza de seminte de telina. Cu toate ca majoritatea oamenilor indragesc telina, e bine de stiut ca ea contine bergapten, o substanta fotosensibilizatoare, care poate provoca reactii anafilactice in cazul alergiilor la aceasta. De retinut ca in cazul in care urmati o dieta bazata pe telina, sau uleiuri volatile extrase din seminte de telina e de preferat sa evitati expunerea la razele ultraviolete, expunerea la soare in general atat timp cat dureaza tratamentul. In ceea ce priveste utilizarea ei in gastronomie, in decursul timpului, si-a facut loc in mai toate mancarurile, de la ciorbe si salate pana chiar si la dulciuri. Pentru a putea pastra telina in conditii cat mai bune se recomanda ca frunzele sa fie uscate si pastrate in saculeti de bumbac pentru ca aroma sa nu fie diminuata ( cum se intampla daca este pastrata la gheata), iar radacina neacoperita (ce a fost curatata in prealabil), sa fie pusa la o temperatura de maxim 10 grade Celsius. Diverse denumiri ale telinei in decursul timpului : latina=sedano (de unde si denumirea sa in limba italiana, franceza), catalana, provensala, germana=apium. Fie ca a fost folosita drept condiment, mireasma, sau medicament telina este una din plantele cel mai des intalnite in intreaga lume atat in gastronomia renumita cat si in laboratoarele de cercetare, reusind sa isi pastreze pana in prezent atat proprietatile benefice asupra organismului cat si misterul unor utilizari inca in faza de cercetare.