Care este istoria lor, cand au aparut si care a
fost circumstantele care au dus la descoperirea lor?
Primile bauturi consumante de omul primitiv au
fost laptele uman, care a fost, cel putin pana curand vital pentru
supravietuirea nou-nascutilor si pentru perpetuarea speciei si apa lichid
esential pentru supravietuire. Totusi, ambele lichide au
constituit surse de infectii pentru oameni, uneori chiar fatale. Vanatorii, in general, nu
stateau intr-un singur loc prea mult pentru a altera izvoarele, iazurile, raurile
si lacurile. Insa, agricultorii sedentari da, iar propriile lor excremente se
alaturau celor de animale. Oriunde se ridicau asezaminte (in unele cazuri
nuclee ale oraselor care s-au dezvoltat ulterior), pericolul unei maladii
provenite din apa lua amploare, iar apa - de altfel esentiala vietii, a devenit
astfel o amenintare pentru aceasta. O solutie a acestei probleme s-a dovedit a
fi inventarea acelor bauturi al caror continut de apa a fost sterilizat prin procesul de fermentare. Primele inscrisuri
ale omenirii mentioneaza ales-ul, ca
fiind prima bautura alcoolica fermentata facuta din orz, mei, orez si alte
cereale, alaturi de vinul facut din curmale si smochine – toate acestea indicand
faptul ca productia de alcool a devenit o afacere serioasa inca din
Antichitate, in era Neoliticului. Ales-ul s-a
transformat ulterior in berea
zilelor noastre. In jurul anului 3000 i.Ch., a aparut
vinul facut din struguri, iar acolo
unde exista miere exista si miedul. Descoperirea distilarii pentru producerea
de whiskey si cognac a inceput acum opt sute de ani, iar adevarata bere a fost
produsa prima oara spre sfarsitul Evului Mediu, acum 600 de ani. In mod cert,
acum mult timp oamenii investeau foarte multa imaginatie in ceea ce nu poate fi
descris altfel decat ca fiind un efort magnific de a evita bolile provenite din
apa. Fierberea apei a fost o alta metoda de
evitare a agentilor patogeni, si inca una care, asemenea fermentatiei, putea
produce bauturi placute la gust. Chinezii au imbratisat cu entuziasm ceaiul in perioada dinastiei Tang (618
- 907) si au ramas avizi bautori de ceai incepand cu aceasta perioada. Nomazii
din Asia Centrala au adoptat de asemenea aceasta bautura si au introdus-o in
Rusia. Ceaiul a ajuns in Japonia in secolul al 6-lea, insa a devenit popular
acum 700 de ani. Din Japonia, a ajuns in Indonezia, unde mult mai tarziu a fost
descoperit de olandezi si dus in Europa. Cateva decade mai tarziu, englezii au
jucat un rol important in popularizarea bauturii si a comercializarii acesteia.
Evolutia istorica a bauturii pe care o
cunoastem astazi sub numele de cafea este extrem de interesanta. La origine
planta de cafea era o planta salbatica care crestea in Etiopia, tribul Galla
folosea boabele de cafea drept ratie de hrana in timpul razboaielor, boabele
erau invaluite in grasime animala. In anul 1000 acesta planta care avea efecte
energizante asupra persoanelor si animalelor care mancau boabele a fost adusa
in Arabia de catre negustori, care au inceput sa cultive plantatii. Tot in
acesta perioada arabii au inceput sa fiarba boabele de cafea obtinand o bautura
pe care au denumit-o "qahwa”, in traducere ceea ce
aluga somnul. Turcia a fost prima tara care a adoptat
cafeaua ca si bautura, adaugand adesea condimente precum scortisoara, cuisoare,
nucsoara si anason.
Cu timpul cafeaua a fost introdusa in toate tarile arabe. Locuitorii
considerau cafeaua o delicatesa si aparau secretul prepararii acesteia de parca
ar fi fost planuri militare secrete. Transportarea plantei in afara tarilor
musulmane era interzisa prin lege. Raspandirea actuala a cafelei a inceput in
mod ilegal, cand un arab numit Baba Budan a construit o ferma de cafea undeva
in muntii Mysore din India.
Crestinismul considera cafeaua bautura diavolului. Papa Vincent al IIIlea a
aflat despre acesta bautura si a decis ca inainte sa o interzica sa o guste.
Cafeaua i-a placut asa de mult incat a binecuvantat-o spunand "cafeaua
este atat de delicioasa incat ar fi pacat ca doar necredinciosii sa poata sa o
guste".