Stridiile au facut intotdeauna obiectul miturilor si a intrigii. Ravnite de unii datorita aromei lor delicate, oceanice, putin sarate si crocante. Respinse de altii din cauza consistentei lor gelatinoase si a culorii cenusii. Si bineinteles, cine poate contesta dubioasa si infama reputatie a bivalvei de afrodiziac.
Atunci cand sunt consumate crude, consumatorii pasionati desfac carcasele stridiilor, le stropesc cu putina zeama de lamaie, sos-cocktail si poate si putin sos mignonette (un sos frantuzesc clasic preparat din otet, patrunjel si piper boabe) si apoi le consuma continutul gelatinos direct din carcasa, care mai apoi aluneca usor pe gat si direct in abisul gastric. O scurta, dar obsesiva experienta pentru amatorii de astfel de delicatese.
