Pufulita-cu-flori-mici, necunoscuta pana acum ca planta medicinala si nementionata in nicio carte obisnuita despre plante medicinale, a intrat intr-un adevarat mars triumfal ca planta medicinala contra bolilor de prostata.
Tulpina la
inceputul infloririi, aprilie-mai, este inalta de 20 cm, crescand mai tarziu
pana la 40 cm. Ea este ramificata, fiecare ramura terminandu-se cu o floare. La
baza, tulpina este acoperita cu solzi negriciosi-bruni. Frunzele sunt adanc
divizate, asemanatoare celor de marar. Florile sunt mari, cu un diametru de 6-8
cm, de culoare galben-aurie, lucioase, cu 5 sepale paroase, 10-20 petale lungi
de 2-4 cm si numeroase stamine. Fructele sunt asezate mai multe la un loc.
Infloreste in lunile aprilie-mai. Creste pe coline, mai ales in locuri
calcaroase. Este o specie raspindita mai ales in judetele Cluj,
Bistrita-Nasaud, Alba, Hunedoara, Sibiu si Mures, dar poate fi intilnita si in
Dobrogea (jud.Tulcea) si in Oltenia.
Planta trebuie uscata cat mai repede in incaperi bine aerisite sau
uscatorii la o temperatura de 55-60 grade C. Din 4-5 kg planta proaspaata se
obtine 1 kg produs uscat. Se foloseste in boli de inima, numai cu avizul
medicului, fiind o planta otravitoare. Fiind o planta otravitoare, se vor spala
bine mainile la terminarea lucrului cu ea.
Actiunea
terapeutica principala (in preparate bine dozate) este cea tipic digitalic,
prezentand avantajul ca in timp nu se acumuleaza in organism. Trebuie mentionat
faptul ca daca se dapajeste 1 g o data si 3 g pe zi (planta uscata) pot surveni
accidente nedorite. Aceasta se manifesta prin accelerarea batailor inimii,
actiune asemanatoare digitalicelor, dar, datorita eliminarii rapide, actiunea
este mult mai fugace. La doze mai mari decat cele indicate apar fenomenele de
aritmie si oprirea inimi in diastola.
