Delicii Nordice la Letters Bar

Atmosfera este una boema, vadind targetul localului, adica studentii care isi fac veacul in zona. Fiind un fost apartament intr-o vila interbelica, camerele mari, cu tavane inalte, asigura o buna ventilatie, insa oricat s-ar fi straduit proprietarii cladirii si managerii afacerii, tot a locuinta transformata in club arata.
La intregirea peisajului contribuie si mobilierul, provenit in cea mai mare parte de la IKEA, care de aceasta data, fiind vorba despre o zi destinata delicilor culinare nordice, a fost mai mult decat consensual in intregirea intregului.

Deliciile culinare nordice s-au suprapus pe o actiune caritabila, astfel din cei 29 lei cat costa un meniu, 4 lei au fost redirectionati catre Asociatia Impreuna Invingem Autismul. Sincer, pentru ca asta a fost treaba mea, sa scriu un review asupra barului si meniului, faptul ca au trebuit acoperite niste cheltuieli si ca intreg evenimentul a fost cumva realizat cu dublu scop, unul fiind caritabil, au facut sa dea sens pretului de 29 lei/meniu. Altfel, ar fi fost cei mai nechibzuit celtuiti bani din viata mea.

Bucatarul, Constantin Marza, un neprofesionist daca e sa judecam dupa calificarea sa ca bucatar sau apartenenta la vreo asociatie culinara despre care am tot scris, sau despre care avem cunostinta, a preluat probabil din ideea lui Adi Hadean, accea ca fiind autodidact, oricine poate deveni bucatar, cu conditia sa-i placa ceea ce face. Nu se poate spune ca nu si-a insusit temeinic pasiunea si este foarte greu sa-l contrazici in ceea ce priveste realizarea retetei (si aici ma refer strict la meniul finlandez), deoarece sunt convins ca nici Horia Varlan, sau Stefan Bercea nu sunt asi in bucatarie nordica.

Sa incep cu ce nu mi-a placut. In afara spatiului neadecvat, cel pentru servirea mesei fiind restrans a  si trebuit sa se astepte la rand, pe sistemul mananca domnule odata, ca mai au si altii goluri in stomac, mi-a displacut faptul ca bucatarul a invatat repede ceva ce numai marii maestri au scuza sa aplice: ornatul si intinsul felurilor pe platourile evident prea mari pentru portiile atat de mici. Sincer, dupa ce s-a incheiat masa, m-am gandit ca o vizita la un fast-food ar fi benefica, doar-doar o simti si stomacul meu ca are ceva de digerat. Gata, atat am notat minusurile evidente!

Meniul serii
Supa finlandeza de vara - Kesakeitto - o bogata supa de legume, cu o consistenta cremoasa data de smantana fina; In mod clar, conopida, insotita de marar au dat sensul acestei zemi delicioase. Gustul aparte al conopidei, in combinatie cu zeama de supa si smantana, asezonata cu mararul proaspat, au dat un tot delicios. Feliile de ridiche, mai degraba oparite deat fierte, au schimbat cumva sensul, intr-o tenta mai degraba exotica decat scandinava. Adaosul de piper alb, pe care initial nu l-am sesizat, mi-a readus aminte ca este vorba despre o mancare facuta intr-un tinut friguros. Spre deosebire de supele-crema cu care eram obisnuit, aceasta supa scandinava are avantajul de a contine legumele in bucati mari, aproape intregi, ceea ce ii confera atat un plus de culoare, dar si de consistenta. Altfel, albul dat de smantana, impreuna cu vascozitatea inerenta, ar fi dat un fel delicos, insa greu de pus in gura, datorita aspectului.

Fel principal

Fricasse de pui cu sos de smantana si marar - pui cu morcov si pastarnac, intr-un delicios sos de smantana si marar, servit alaturi de cartofi fierti; Aici s-ar ridica o prima obiectie, deoarece alegerea sosului alb, unde predomina smantana si mararul este oreacum un deja-vu al felului intai. Adica mai pe romaneste: felul intai ciorba de fasole, felul doi, iahnie de fasole. Probabil aici a fost punctul unde experienta culinara a bucatarului si-a spus cuvantul. Datorita compozitiei sosului, felul doi s-a transformat intr-o continuare congruenta a felului intai. Un alt aspect de remarcat, este gustul extrem de dulce al garniturii, realizata din morcovi (care sunt dulci prin excelenta), pastarnac (care si el este dulce) si cartofi noi (care nu mai au nevoie de prezentare, sunt evident dulci). Si aici, la acest fel doi, in speta l garnituta felului doi, smantana si mararul au dat "sarea si piperul" dand un sens aparte si identificabil. Ca o completare personala, bucatile din carne de pui, care aveau forma de franjuri, ar fi trebuit mai bine perpelite in tigaie, inainte de a fi puse sa inoate in sosul alb. Astfel s-ar fi exclus posibilitatea ca amestecul de carne moale si sos gros sa devina un tot unitar relativ neplacut la mestecare.

Desert

Placinta scandinava de mere - placinta de mere facuta dintr-un aluat foarte usor, sarac in faina, acoperita de o delicioasa glazura de scortisoara. Aluatul foarte usor este de fapt un aluat aproape inexistent, acesta fiind si secretul retetei. Blatul este compus din mar, smantana, ou si zahar care se amesteca si impreuna devin un fel de budinca. Merele sunt bucat mari, care la cuptyor nu s-au patruns grozav, asadar, ori este un viciu de procedura, ori asta este reata, insa bucatiel de mar inca produceau sunet la masticare. Sensul intregii budinci-placinta a fost dat de amestecul din abundenta al scortisoarei, care mi-a reamintit de serile lungi de iarna cand bunica mea facea specialitati din aproape nimic, adica din mere, zahar si scortisoara, la cuptor.

Ca o nota generala, deumirea de "Delicii Nordice" mi se pare un pic fortata si prea pompoasa cu realitatea din farfurie. Intreg meniul a parut mai degraba a masa de sambata sau duminica, cu familia reunita, si gospodina casei incercand sa incropeasca cate ceva din prea putine elemente solide si consistente. Este drept, gustul - aparte - este aproape de delicios, insa vorba romanului, "mai e mult pana departe".
Mai multe fotografii de la Letters Bar puteti vedea in galeria foto, special dedicata. Cristian Szilvassy