Radu, arata frumos reteta ta si cred ca este chiar gustoasa. Presupun ca nu ai pus ulei presat la rece (ca in imagine). Din ingrediente proaspete si ciuperci nu poate iesi decat o tocanita faina. Felicitari pentru aptitudini!

ba chiar din ala am pus, dar la sfarsit, cand am pus sosul in vas, si acolo am amestecat si l-am lasat sa "vorbeasca" cu celelalte persoane

eu sunt un mare fan al preparatelor din legume preoaspete, chiar daca nu intotdeauna am timp sa le bibilesc cum ar trebui.
Dar , daca te despartzi un timp de amestecurile de condimente pre-preparate, gen Maggi, Knorr, etc, care sunt bune si ele cateodata (dar eu le folosesc numai cand fierb soia), vei descoperi universul simplitatii gusturilor .

Superrrrr prezentare !!!!!!!!nota 20+

Am uitat sa spun ca eu n-am pus nici apa nici ulei, champignonii erau congelati si i-am pus in wok asa cum erau, au lasat ei suficienta apa si i-am lasat sa fiarba pina cind au consumat-o aproape toata, celelelate le-am pus in tigaia incinsa si le-am mestecat des dupa care am pus sosul de rosii.
Le-am mincat acum pe cele ramase la temperatura camerei si nefiind ulei deci gras in ele erau bune si asa, parerea mea.

bineintzeles (cand am zis ca iti aduci aminte de calamar exact la asta m-am referit, ca si alea proaspete au o groaza de apa in ele , dar cu aroma de padure )

super, super, super! Bine ai venit! Tare mi-a placut cum ai descris procedeul, m-am simtit ca intr-un loc verde cu soare. la cat mai multe retete!

Foarte frumoasa prezentare, Radu! Bine ai venit printre noi!!

Da, am un fel de memorie asociativa, si cand imi amintesc de un lucru fac diverse conexiuni.
Si dealtfel tot ce facem este sub influentza unei stari de spirit , pe care daca nu incerc sa o induc in prologul retetei parca nu ar fi completa.

Ca exemplu, pentru mine daca ma intreaba cineva de primul flash care-mi trece prin minte cand spune de mamaligutza cu branza de burduf, ma duc repede in urma cu mult timp, in comuna Ceahlau, de pe malul lacului Bicaz, unde am ajuns, copil fiind, dupa o zi plioasa de sfarsit de august, flamanzi, la nishte localnici, sa innoptam. Tot ce speram atunci era sa dormim intr-un loc uscat, dar cand colo, au venit cu o mamaliga mare cat roata carului, galbena cum nu mai vazusem (sau asa credeam), cu o strachina cu branza de burduf si cu ochiuri din oua de tzara, din alea galbene si gustoase.
De fiecare data cand fac asa ceva (si fac destul de des), asociez mancarea cu momentul de atunci (prin 75, eram in clasa a treia) .

Pai cum mai stai cu memoria, Maya (ca aku o zi constatai altceva) ?

PS - poate aranjezi sa schimbam titlul postat de mine , ca retrospectiv denumirea nu te mai directzioneaza la un fel de mancare anume