Hai ca ma harnicesc si mai pun aici fragmente din povestile scrise de copii. Acum sant in Peru, cu destule peripetii, dar pana acolo sa vedem cum a fost in Mendoza, o zona superba.
Pentru fetele din Romania, am inteles ca marti, cei de la adevarul scot si un catalog geografic si incep cu Argentina si apoi Peru, Mexic. In cel cu Argentina vor povesti despre cascada Iguazu si despre partea sudica a tarii. Cred ca ar trebui sa ne inbogatim cu nostintele. Hi hi! Uite cum ne preocupa pe noi soarta Americii Latine!
Si acum sa vedem ce-au facut copiii!

Dupa o saptamana in Buenos Aires am petrecut 5 zile in Mendoza, la testat de vin, si in asteptarea grupului, sa isi termine aventurile prin Chile si Bolivia. Am ajuns in oras dupa o calatorie de vreo 14 ore cu bus-ul, extrem de punctuala. Trebuia sa ajungem la 9:45 dimineata, si la 9:44 intram pe poarta autogarii. De apreciat!
In calatoria cu bus-ul am devenit specialisti, ne-am luat cu noi si un bagaj mare, pe care l-am lasat la picioare si a servit drept sprijin pentru picioare in timpul noptii, a fost foarte confortabil.



Din nou ne-am luat teapa cu prima cazare, desi verificasem site-ul lor, si niste review-uri. Era un hotel comunist, destul de murdar si cu zgomote ciudate de la niste placi din tavan care se miscau cand batea vantul. In plus, nu avea internet, si nici nu am gasit un internet cafe prin preajma. Am stat acolo doar o noapte, dar asa ne-am dat seama care sunt criteriile noastre in ceea ce priveste cazarea: sa fie in buget, curat, si sa aiba internet. Suna destul de simplu, dar nu e tot timpul usor de gasit.
Cu vreo 100 de mii de locuitori, Mendoza este un oras destul de maricel dupa standardele din Argentina. O regiune cunoscuta acum la nivel mondial ca zona viticola, este de fapt o zona de desert. citisem ca viile sunt udate printr-un sistem foarte elaborat de irigatii, dar am vazut si in oras cum circula apa peste tot prin canele, si intretine vegetatia. La marginea orasului au un parc imens, de cateva hectare, e ca un oras, cu strazi, un lac artificial, si multa vegetatie. Intr-o dimineata in timpul saptamanii nu era foarte animat, dar cand am fost in weekend era plin de lume. Erau la alergat, sau la picnic, mergeau cu bicicleta sau pur si simplu se plimbau. Extrem de civilizat si placut, iar din cauza dimensiunilor foarte mari ale parcului, nu era deloc aglomerat, desi era multa lume.










Intr-una din zilele noastre libere am mers intr-un parc cu ape termale, in Cachueta, la vreo ora de mers cu autobuzul in afara Mendozei. Ape termale, privelisti catre munte, suna foarte promitator. Cand am ajuns acolo era plin de pensionari si copii mici, care se balaceau in niste bazine cu apa calda, dar in care apa ajungea fix pana la genunchi. Mai jos era si un bazin mai mare in care se putea inota, dar apa era rece rau... Pana la urma ne-am multumit cu ce am gasit, desi nu era chiar ca in descrieri. Am stat toata ziua la plaja si ne-am mai balacit din cand in cand. Am ascultat trupe intregi de elevi care faceau intrecere in bazin, in cel mai zgomotos mod posibil dar a fost amuzant. Stef, ca orice barbat care se respecta, nu s-a dat deloc cu crema de soare, si seara a cules roadele: un rosu superb pe tot corpul, aproape din cap pana in picioare, cred ca doar talpile nu i se cojesc acum.
Pe la pranz am facut o pauza sa mancam ceva, iar sus in zona unde se putea manca era plin de bebelusi la somnul de dupa-amiaza, mamici sau profesoare care imparteau sandvisuri si suc, si de tatici care pregateau gratarul. Lumea era super pregatita de actiune, venisera cu munti de lazi frigorifice si carne pentru gratar, iar gratarele erau pregatite pentru ei, intr-un loc special amenajat.







Poza asta m-a omorat total, copilasii facandu-si somnul de amiaza la umbra! Manca-i-ar mama pe ei!

Ne-am reunit cu gasca intr-o sambata dimineata, si le pregatisem program la doar cateva ore dupa ce au ajuns, tot asa, cu un bus de noapte. Ii asteptasem sa facem un tur pe la niste vinarii din zona, dar turul nu se putea face duminica, asa ca singura optiune era sambata dupa-amiaza. Nu ii vazusem de vreo doua saptamani, timp in care ei se plimbasera prin inca doua tari in afara de Argentina, asa ca eram destul de nerabdatori sa ii vedem. Au coborat din taxiuri cu o tona de bagaje, usor obositi, si extrem de colorati. Asta am remarcat primadata la ei, cate tone de haine colorate isi cumparasera. Ah, da, si barba lui Bogdan!
In jumatate de zi am facut un tur la doua vinarii, si o plantatie de masline. Stiu ca zona este renumita pentru vin, dar i-am spus si ghidei, eu as fi preferat un tur pe la mai multe plantatii de masline, in loc de vinarii, hi hi. Am vizitat o vinarie mai mica, de familie, si una mai maricica, industriala. Desi trebuiau sa fie foarte diferite, noua ne-a fost greu sa deosebim intre ele, dar din cauza gazdei, ne-a placut mai mult cea industriala. La cea mai mica, am nimerit ca gazda una din nepoatele proprietarului, o tipa extrem de enervanta si pedanta, care a reusit sa ne faca pe toti sa strambam din nas. Ne-a tinut organizati ca in armata nemteasca, ne-a explicat ca suntem prosti si nu stim nimic despre vin, si ca ea face nunta peste nu stiu cat timp, si toata lumea munceste sa faca vinul pentru nunta ei... Of of...
In schimb gazda de la plantatia de masline a fost un tip mult mai simpatic si mai cald, se uita la noi sa vada daca pricepem ceva, daca avem intrebari, si desi totul a durat tot cam 10 minute cat a durat si turul de la vin, aici a parut mai clara treaba. Degustarea a fost si ea mai simpatica, am testat vreo trei feluri de ulei de masline, si niste stafide, si tot de aici am cumparat cele mai multe chestii. Oricum, ca sa nu lasam o concluzie nasoala despre plantatiile de vii, ne-am invatat un pic lectia, si de curand, Stef a degustat un vin la restaurant, ca la carte, a fost apreciat si de chelner, hi hi.
Daca stai mai mult in Mendoza, cred ca merita mers la niste vinarii unde se fac tururi mai lungi, nu acestea de 10-15 minute, unde oricum nu ai timp sa pui nici o intrebare. Intre noi chiar vorbeam ca ce simpla pare meseria de ghid, dar parea asa doar pentru ca eram tinuti pe banda rulanta, ghidul nu devia de la poezia invatata, da... parea extrem de simplu.











Am baut ceva vin pe aici, dar si multa bere, si din pacate inca nu pot sa spun ca m-am lamurit care e treaba cu vinul. La fel ca in Romania, vad liste imense de vinuri, si habar nu am sa aleg intre ele. As lua unul scump, pentru ca banuiesc ca cele ieftine sunt proaste, dar tot timpul mi-e teama ca pe cel scump oricum nu o sa stiu sa il apreciez... Hm... parca pana la urma tot mai buna e o bere, hi hi!

De acum gata cu lafaiala, sau dus vremurile in care stateam cate o saptamana sau 5 zile in cate un oras. Intram in Patagonia, si va urma un ritm nebun, vreo 5 orase in care stam o noapte si doua zile, iar tranzitia intre orase o facem cu bus-uri de noapte. Urmeaza Bariloche, Puerto Madryn, El Calafate, Puerto Natales si Ushuaia! In Ushuaia ne vom desparti de gasca si vom porni spre Santiago, poate avem noroc sa cumparam si noi o masina, si sa reluam ritmul lent!

stau cu ochii pe voi ca pe butelie!
nu te-ai gandit sa fie o carte tot traseul vostru?esti super naratoare!
doamne ajuta in continuare!

Si eu la fel, va urmaresc cu mare interes. Imi sunt foarte dragi exploratorii tai, Chris. sa se intoarca sanatosi acasa. Pana atunci sunt un deliciu enorm. Foarte mult ii admir. Bravo, copii!

Aici tre sa raspunda Sandi!


Floricico, esti o draguta si ma bucur foarte mult ca am avut inspiratia sa aduc povestea lor catre voi, atatea fete dragute!

Si pentru ca povestea merge mai departe si copiii au ajuns intr-un loc cu multe semnificatii pentru ei, in seara asta am sa fac altfel. Aduc aici catre voi o poveste veche de 3 ani, o poveste minunata pornita din-tr-o intamplare simpla, ca atatea altele dar care le-a schimbat destinul cu siguranta. E povestea primei calatorii ce le-a deschis ochii si catre alte zari, sa vada ca viata mai inseamna si altceva decat casa, job si prieteni.
In seara asta va aduc spre citire povestea unei populatii cu demnitate ce si-a gasit calea, o cale cu totul neobisnuita. Despre polupatia Uros ce traieste de mii de ani pe niste insule plutitoare pentru a nu mai plati biruri prea apasatoare pe produsele facute pe pamant, pentru a nu mai fi mereu fugariti si prinsi la mijloc intre multe lupte pentru suprematie pe malul lacului, traiesc din prudusele dintre apa si cer si mai nou, din turism. O viata aspra dar acum si inedita.



Marti, 11 Septembrie 2007, Titicaca
La 8 dimineatza am luat barca catre insulele din celebrul lac Titikaka, cel mai inalt lac navigabil din lume, la vreo 3500 si ceva de metri. Pe langa sofer si ghid, mai eram inca vreo 15-18 persoane, de toate natiile. Ne-au povestit cum e pe barca, ce program vom avea in cele doua zile, ce e inclus in cost, si pentru ce va trebui sa platim separat etc. Am mers ceva vreme pe niste canale, ca in delta, apoi am iesit in larg.



Dupa doar jumatate de ora am facut primul popas, pe Winay Totora, una din insulele plutitoare Uros, unde ghidul ne-a povestit despre lac, despre insulele plutitoare, oamenii de acolo etc. Insulele plutitoare Uros sunt de fapt un complex de vreo 40 de insule, unele foarte mici, sub 100 de metrii patrati, altele mai mari, de cativa km patrati. Doar biserica este pe un fel de bac din lemn, dar din pacate nu am facut poza . Restul insulelor sunt facute chiar de bastinasi, din pamant cu radacini, iar pe deasupra multe straturi de stuf. O astfel de insula rezista vreo 7 ani, stuful in schimb este inlocuit destul de des, mai ales in sezonul ploios, pentru ca putrezeste. Este incredibil cum se descurca singuri aici, barbati pescuiesc si vaneaza pasari, iar femeile tzes si au grija de copii. Sambata se duc pe continent si fac troc cu cei de acolo, peste, oua si pasari la schimb cu orez, faina si alte chestii. Carnea de peste sau pasare o usuca in sare si o pastreaza mai bine decat la frigider, iar cand vor sa o foloseasca o tin in apa pana iese toata sarea din ea. In ultimii ani i-a prins din urma progresul tehnic si si-au montat panouri solare. Putina energie pe care reusesc sa o produca o folosesc pentru chestii importante: televizor si radio

Scuze, ultima poza e de la festival din puno!
acum si restul de pe insula

Si pentru cine e nerabdatoare, in seara asta cred ca Sandi o sa puna si povestea actuala si chiar sant curioasa cum va fi!

Multumim tare mult pentru mesaje si pentru incurajari, inca nu ne vine sa credem cate persoane noi au intrat pe site sa citeasca povestea, va multumim

Despre carte nu stiu ce sa zic, va multumim pentru aprecieri, ne dati idei noi

In seara asta am pus o poveste noua pe site, a doua parte despre experienta din Peru, cu rele si bune, asa cum a fost ea in realitate

http://www.8luni.ro/new/8luni/18peru2.php

Numai bine!

Sandi si Stef,
Momentan in La Paz, Bolivia

Salutare din nou! De data asta din nordul Argentinei, dintr-o localitate cu nume ciudat si greu de zis Roque Saenz Pena, in drum spre niste parcuri naturale

Pe site am pus de cateva zile povestea celor 3 saptamani in Bolivia, si se pare ca face ceva furori Stef a fost in forma de zile mari si a scris foarte frumos, iar pozele sunt dragutze rau, ne-am distrat si noi un pic, natura e frumoasa, asa ca aveti ce vedea.

http://www.8luni.ro/new/8luni/19bolivia.php

Pe curand!

Sandi si Stef

De-ati sti cum o asteptam, si de-ati sti ce greu trece o luna, pina se face de o noua punere la curent . Sunteti frumosi, candizi , temerari si talentati . Cu D-zeu , spre noi teritorii !!! ( cred ca asa strigau si spaniolii cind cucereau continentul )

si eu asteptam povesti noi.
Calatorie placuta in continuare.

A fost o pauza cam lunga intre povesti, dar am vrut sa scriem despre Bolivia intr-o singura poveste, se lega mai bine asa, decat vreo trei chestii fragmentate. Despre Argentina vom scrie mai des, deja s-a strans material pentru o prima poveste.

Ne-am distrat la faza cu spaniolii, departe de noi gandul sa ii crestinizam sau "salvam" pe sudamericani! Noi am ales sa ii descoperim intr-un mod mult mai pasnic

Numai bine!

Sandi si Stef

Poveste noua pe site: trei saptamani in Argentina, si inca nu am plecat de aici. Oare ce'o fi cu tara asta, de ne pacaleste sa ne dam itinerariul peste cap, si sa stam asa de mult?

http://www.8luni.ro/new/8luni/20argentina.php

Ne auzim, nu stim cand, si cu partea a doua din Argentina, de data asta undeva prin sud.

Sandi si Stef

Suntem in Chile de cateva zile, incepem o noua etapa in calatoria noastra: o vindem pe Suchi! Adica asta vrem noi, sa vedem daca si reusim!

Intre timp am povestit pe site despre cum a fost drumul din Esteros del Ibera pana in Chile, a venit toamna peste noi, cu mult frig si multe culori! http://www.8luni.ro/new/8luni/21sudargentina.php

Sa ne tineti pumnii sa o vindem pe Suchi cat mai repede, si pe cat mai multi bani, hihi!

Sandi si Stef

la o asemenea calatorie de 8 luni cred ca trebuie un tir cu bani,dar daca i-ati avut va felicit ca ati vazut locuri care numai la tv le putem vedea unii dintre noi,eu nu-mipermit sa plec nici la mare la noi darami-te la RIO ,dar prin prisma voastra vedem si noi cum e prin alta lume
ce sa va zic...distractie maxima

Buna ziua din nou!

Am vazut comentariul pus de dvs. si stiu ca multa lume se intreaba care o fi bugetul necesar pentru o astfel de calatorie. Noi nu am facut un secret din buget, asa ca as vrea sa va raspund. Stiu ca nu se compara cu necesarul pentru o saptamana la mare, dar totusi noi credem ca este un buget decent, tinand cont ca e vorba despre 8 luni, si doua persoane. Noi am estimat inainte de a pleca la drum ca vom cheltui intre 15 si 20 de mii de euro. Acum suntem aproape de final, si credem ca va fi in jur de 17 mii, dar depinde mult de cum va evolua ultima luna.

Stim ca nu este o suma foarte mica, dar noi credem ca nu este nici extrem de mare. Noi ne-am gandit ca sunt multe masini care costa 15-20 de mii de euro, si pana la urma sunt doar niste fiare Pe de alta parte avem amici care spun ca de masina te folosesti ani de zile, in timp ce noi "ardem" banii in 8 luni.

Pana la urma este o chestie de prioritati, lumea isi doreste lucruri diferite. Si poate e mai interesant asa, daca am fi toti la fel ar fi cam plictisitor, ne-am da dreptate toata ziua unul altuia, hihi.

Noi calatorim in general pe bani putini, nu stam la 4-5 stele si nici nu iesim la restaurant in fiecare zi. Dar nici nu dormim prin gari sau stam nemancati. Noi credem ca stilul in care am calatorit acum si ce cheltuieli am avut este undeva la mijloc. Un student american probabil ar reusi sa cheltuiasca mai putin, iar niste persoane mai comode ar depasi bugetul.

Sper ca raspunsul sa fi oferit niste lamuriri suplimentare, iar daca mai aveti intrebari ne-ar face placere sa va raspundem.

Sandi si Stef, momentan in Santiago, Chile
www.8luni.ro

sa va intoarce-ti sanatosi si cu daruri pt cei dragi
dar cu serviciu cum ati rezolvat? ca au fost 8 luni
si acesti bani i-ati strans voi sau aveti parinti cu bani ,ca 20 de mii de euro nu sunt putini

Multumim pentru urari Mai avem un pic si revenim acasa, sanatosi, speram noi

Cu serviciul a fost mai dificil, in sensul ca a trebuit sa ne dam demisia. Dar sincer, nu ne-am inchipuit ca am fi putut face altfel, asa ca nu am incercat sa ne convigem sefii sa ne pastreze locul. In momentul anutului plecarii ambii sefi s-au aratat deschisi sa ne reluam posturile la intoarcere, dar 8 luni sunt lungi, firmele evolueaza, nu iti poate oferi nimeni nici o garantie. Asa ca ne vom cauta locuri de munca noi, cand revenim in tara.

Iar cu banii, sunt economii stranse de noi. Parintii ne-au ajutat in alte momente din viata noastra, ne-au ajutat sa ne punem pe picioare la inceput de drum. Si cu sprijinul lor am reusit ca mai apoi sa ne vedem de ale noastre, si sa ajungem sa strangem banii astia.

Cam asta e...

inseamna ca ati avut serviciuri bune de ati strans banii astia,vedeti pt unii 20 de mii de euro sunt nimic dar pt altii in toata viata lor nu cred ca-i are,in afara de brazilia in ce tari ati mai mers
copilasi aveti?
hai ca ma vb. va pup si sa aveti grija de voi,paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa