liviu, si eu zic ca antescriitorii mei.
imi amintesc de o povestire a lui jefrey archer (da, stiu, sunt cam enervanta, numa' din carti zic

). era vorba de un pustan, asa, mai marisor, termina scoala si el vrea sa intre la fabrica de anvelope unde lucra tot orasul (un mic orasel englezesc) si unde urma sa lucreze si toti prietenii lui, dar nu l-a lasat taica-su. s-au certat cu spume, dar pana la urma au facut un targ, daca nu-i place in x luni, se intoarce si tatal nu mai zice nika'. si l-a trimis la un prieten, sa fie ajutor de bucatar. si a luat-o de joc, cum zice koch. era masina de curatat si taiat cartofi. in prima luna i-a taiat pt prajit, dupa aia a fost "avansat" la taiat cuburi, nu mai stiu pt ce.

la un moment dat, cand inca se mai razboia cu cartofii, s-a implini termenul. a vrut sa plece, dar s-a intors, ca incepuse sa-i placa. din avansare in avansare si din cartof in morcov

, furand meserie de la bucatarul sef (care-i tinea si lectii, nu-l lasa numa' cu furatul) a ajuns singurul englez cu restaurant in paris.
stiu ca-i poveste, da-i frumoasa, si chiar poate fi adevarata. am vazut si un serial, facut dupa viata unei mari bucatarese, proprietara de restaurant si hotel. tot de la curatat cartofi a inceput si a ajuns la gatit inclusiv pt regele Angliei. asta nu-i poveste. tipa chiar a existat.
ps. si hartia e importanta.