sa va povestesc...
se facea ca era acum 4 ani...eu o intalnesc pe ea prima oara pe taram mioritic, prietenie si feblete mare...amicitie ca la toarta, toata lumea rasufla usurata, io nu stiam de ce...
dupa o vreme ajung pe taramul ei...continua amicitia, locuim la "ei", vezi bine... cu mentiunea ca eu stau in banca mea, nu raspund la provocari, desi apar tot felul de rabufneli...fac pe nepriceputa, ca sa nu se iste flacari...toata lumea rasufla in continuare linistita...
dupa o alta buca' de vreme, adica cateva luni, se naste puica noastra, ne mutam...iesim de sub radar...si incepe conflictul, se demasca rivalitatea
acum, ma intreb: se poa' sa existe rivalitate, venind doar dintr-o parte? ca jur pe rosu ca nu am ridicat o unghie, pana sa se imputa rau chestiunea? hhmmmm??
rivalitatea se lungeste pe durata a aproximativ un an juma, se manifeste prin: expozitii de haine, stiind ca eu eram si mare, si in lipsa de bani, sau in tot felul de "cadouri"- a se citi obiecte care nu-i mai erau de folos si care erau daruite cu mare "sacrificiu", necesitand in schimb multumiri vesnice, si culmineaza cu accese intai ascunse apoi pe fata de gelozie, la auzul vestii, dar mai ales la fina observatie ca sunt la cura si, chiar merge...
ei...prin toate astea am trecut in ultimii 3 ani si ceva care s-au scurs...la inceput cu uimire, apoi chiar si cu mandrie, de ce sa nu recunosc, apoi cu mila...
insa exista...bola asta...
a mea o are...
n-o poate trata...ca nu depinde de ea ce fac eu...dar o racaie...acum vede ca nu ma mai deranjeaza nimic din "mizeriile" astea...ca nu le pot spune altfel...
insa e trist...viata e asa de scurta...si a ei i-a dovedit-o adeseori...din nefericire...dar parca o mentine in viata...nu stiu, nu inteleg...
o fi asta numai intre femei de alt neam??
noi conflicte "face to face" n-am avut decat o data, cand a dat repede inapoi...in rest, asta e hobby-ul ei...sa se laude, sa mi se laude...sa arate, sa dovedeasca...ce? cui? pentru ce?

ei...asta fu...
spuneti si voi...
ar fi bine daca sunt eu , sau ea, sau noi, unicul caz...

Apetito, cati ani are soacra ta?
Socrella mea (socrella pentru ca nu mi-e soacra hi hi hi) are 66 si e vaaaaaiiiiiiii bat de slaba, mananca doua rosii de alea cat buricu' deshtului pe zi,. daca vine la mine se da de ceasu' mortii, daca a mancat o felie de tiramisu. gata are greturi , rauri , diarei fo' 5 zile. Ea se crede printre amicele ei o tzop-modeala, ca restul is fumei normale oleac' mai plinute (am vazut cel putin o sora de-a ei)uochei. Ea e , stai sa ma gandesc cum zice al meu aaa, da "die grande Dame" cu toale peste toale, pe care eu nu mi le-as putea trage pe popou , cu bijuuri de nu mai zic , ca cu un inel faci trei famelii fericite in tara . Egal, dupa o perioada mi-am cam dat seama care e universul ei. O respect si ii accept , nu vreau sa fiu rea, limitele. Asta este ea. Spre usurarea mea nu ne ciocnim (slava Domnului ei stau in alt oras) si desi cateodata ma mai enerveaza cu pressingul ca ...noi cand ne mai intalnim, e ok. E femeie de treaba si o admir ca totul straluceste la ea acasa si ca da are gusturi si are grija de ea. La modul ca se duce pe la cursuri de gimnastica, tra la la.

Insa ce mi-a lasat un gust amar candva e ca mi-a spus ca sunt slaba cand toata lumea stie si vede ca nu sunt slaba. Si ipocrizia asta m-a facut s-o tratez mai impersonal asa, la modul ca mai rarut cu vizitele si numai cand e fi-su acas'. Ca dac'ii acas' ii facem repede pachet si pa . Ah da si imi face cadouri parfumuri ...scumpe dar de la care ma doare capul Tuamneeee, ce rea si nerecunoscatoare sunt.

Laponelu, socrella mea, c-asa o numesc si io, ca sa nu fiu mitocana sa-i gasesc alt nume, are vreo 56 parca...dar, fara sa fiu carcotasa, de la atatea slabiri, ingrasari, fumat, plus ca are piele alba, are la riduuuri, pare de 65+, mai ales nevopsita si nepomadata.
...apropos de riduri, a venit intr-o seara acasa,acum vreo 4 ani, initial nu am stiut de unde, dupa ce m-am aolit io ca o baba cu cataveica la gura am aflat, avea niste urme pe fata de parca o taiase cineva cu lama, parol...(ca sa vezi carevasazica ce face ele socrellele ca sa se tie batoase), numai ca era urmata, ca asa e la ei, de socrel...asa ca am eliminat ideea atacului stradal...deci, m-am aolit - cataveica la gura - si am priceput ca fusese sa injecteze botox arata de parca o luase-n bot, parol!!
acum ma taie rasul, dar atunci m-am speriat...
ce poa' sa faca cineva, in dementa asta numita rivalitate...
si ce-a mai durut-o... nu putea sa vorbeasca nici a doua zi de umflatura si durere...

mai acum vreo zi-doua am auzit alta: ca vrea sa isi faca "ridicare de fata", dupa ce in alte timpuri era mandra de faptul ca e bunica tanara, ca are "riduri de ras", alea din jurul ochilor...hmmm...
care i-o fi fata adevarata? cred ca nici chirurgul n-o gaseste...

da' macar rasuflu si io acum usurata, ca nu-s singura pe lume...te am pe tine, Laponico
si la ziua fie-mii m-a intrebat direct, dupa ce se holba pe ascuns alte dati la mine si la talia mea, cate kg am acum, asa...fara nici un inconjur...i-am spus ca 70.
raspuns-intrebare: 70???!?!?!?!?!?!?!?!!?!?!?!?!?!!?!?
pai ea are 68...?!
cum adica...

(fie-so a privit-o asa, intr-o parte...de genul: taci, ca nici tu nu crezi ce spui )

hmmm...ma gandeam: sa i-o spui lu' Mutu care a jucat la Verona si l-au prins pe "zapada" la Chelsea
da' las-o sa se simta bine...atat i-a mai ramas si ei...

da...si astfel de peripetii se deruleaza sau imi ajung la ureky.

apropos, nici nu stiu daca threadul asta isi are locul aici, dar chiar nu stiam unde sa-l plasez...

in rest, sanatate si virtute!!

Sanatate si virtute zici ?
Uite cum ma "obligi" sa bag rima :s-avem ce bea si ....
deh, mediul studentesc e contagios, altminteri, la cantitatea de simt al umorului si la modul de etalare bati 7 soacre la popou, fie el si cu lifting, era sa zic facial

Buna fetelor, va inteleg durerea. Dar durerea mea e mai mare, maica-mea se comporta cu mine exact ca soacrele voastre. Si aic o citez pe apetito" se manifeste prin: expozitii de haine, stiind ca eu eram si mare, si in lipsa de bani, sau in tot felul de "cadouri"- a se citi obiecte care nu-i mai erau de folos si care erau daruite cu mare "sacrificiu", necesitand in schimb multumiri vesnice,". E adevarat ca nu ea m-a crescut ca pina la 28 de ani am fost ca doua straine. Tot adevarat este ca datorita ei am putut sa venim in USA , dar nu este ocazie , saptamina in care sa nu ne bata apropoul. Asa ca fetelor bucurati-va ca nu singele vostru va desconsidera. In fond soacra este o straina si nu ar trebui sa va doara.

Ouuu, Maryland, e foarte trist ce spui tu acolo.

Hmmm, da' noi nu ne plangem, mey ziceti repede care ati plans la topicul asta ai?? Va halesc!
Noi ne impartasim unica, nemaintalnita, miro-firobolanta sansa de a avea asa...socrelle. Cine mai este ca ele..off offf...mai mai!

Maryland, crezi in legea compensatiei? O sa ái o soacra tare !

Apetito, eu de botulescu nu o suspectezi pe socrella, da' de piticei pe te miri unde si carcelushi la cerebel...umpic asa. Iara-s rea, ptiu!

Acest mesaj a fost editat de Lapona Enigel: Sep 14 2006, 06:28 PM

Multumesc de incurajari. Soacra-mea D-zeu sa-i dea sanatate, e o femeie de la tara, care a facut si crescut noua copii, care nu se baga in viata lor, dimpotriva daca ma supara barbatelul meu ea il cearta. De maica-mea ce sa spun D-zeu cu mila. E prea lunga povestea. Poate altadata.

Tragand eu concluzii de prin viata mea de pana acum,mi-am zis sa-mi fac o casuta de reclamatii si sugestii in creier.Chestia e ca am inceput sa uit asa ca m-am gandit sa-mi fac un carnetel intitulatNU FACETI CA ELE(adica soacrele).Cu asta cred ca am spus tot.Ori am uitat ceva?

eu ma inteleg biiine cu soacra, pt simplul motiv a ne vedem din hasti in pasti, si ca vorbim la telefon odata pe saptamana cand e inRO, mai des dar nu exagerat cand e aici.
este maniaca cu curatenia, (eu nu) este scoaba (eu nu) este limitata ( eu nu Ha HA!!!)
n-are deloc simtul umorului ( eu daaaaaaaaaaaaa) etc etc. deci in concluzie suntem total in paralel.
la inceput ma enerva ca dadea sfaturi *inteligente* in cresterea copilului, dar dupa m-am hotarat sa zic , ca ea, sa fac , ca mine. aprob masinal tot ce zice , dar ma gandesc la ale mele.
raiul pe pamant.
toata lumea e multumita.

hi hi Eugenia, habar n-am care e continuarea...vorba asta o avea o colega la serviciu...si i-am preluat-o...
in rest, ca bine zici...humoru' m-a tinut lucida, ca altfel...dirijam furnicile, lungita pe burta, pe pajistea unui loc linistit, cu oameni prietenosi, la ore fixe.
mary, imi pare sincer rau...ai tu dreptate...nasol e sa iti faca asa "sangele" tau...dar stii cum e? eu pe ea o am aici de ...mama, sa zic asa...ca mama mea e departe...si mi-e si mila sa-i spun tot, ca plange si se framanta, hmmm...si ii e ei c-o sa am soarta ei, a mamei mele...insa io-s mai razboinica asa...nu ma dau la tine daca ma lasi in pace, imediat ce-ai intrat in ograda mea, dau drumu' la caini, hi hi...
si nici nu ma ascund sa pozez in "the most succesfull wife", nu ma mint singura si pe nimeni
acum, ca stella...ne intelegem bine...ca stam la 200 km distanta...taaaaaaaaaaaaaaaaaare bine-i!!
vine in vizita, nu atinge nimic, cere voie, admira...pe fata
pe spate, cine stie ce-o fi...
unu' pe fata, unu' pe dos...ca la crosetat...
hai fetele...sa povestim si sa zambim, nu?!

pi es: de ziua lu' socrellu' ii dau pe spate c-o culinareala...sa vezi atunci unghii roase, pregatiti manichiura

Daaa, ce suntem noi. Ia gata cu gluma, ca a mea vine in seara asta. Am pastrat pentru ei niste praji Opera si Alba ca Zapada. Sper , spre binele ei sa nu o mai oblige fii-su sa mai manance cum i-a facut data trecuta cu tiramisu , de a dat femeia in toati celi. Oricum am pentru ea o pereche de Guban adusa din tara pentru ca data trecuta cand mi-am adus eu s-a minunat ffuuuaaaarte tare ce pantofi se gasec in Romanica. Si daca nu-i plac o mangai oleac pe crestet si dupa aia mi-i opresc mie, ca sa vezi si sa nu crezi avem acelasi numar la pantof . Tineti-mi pumnii, eu sper sa ii placa.

Apetito imi place atitudinea ta. Deja simt ca mai am putin si o i-au razna. Am inceput deja sa o ignor si sa tratez cu umor toata situatia. Multumesc de incurajari.

ei,ce-i larma asta aici,lasatzi fomeile sa traga aer in piept adanc nu le mai sufocatzi cu critici ...eu cu a mea n-am nici o problema discut cu ea despre orice si oricine si am face noi multe impreuna insa socrul e piedica,deci eu am ciuda pe socru nu pe socreala dar cine stie,numa maine nu-i poimane si i-al de unde nu-i deci nu mi se potriveste titlul

Mary intr-adevar durerea ta in suflet trebuie sa fie mare insa toate la timpul lor,curaj si fruntea sus pt a o depashi

Otti, pina acum opt ani eu nu am stiut ce inseamna sa te doara sufletul. Acum o durere in piept care nu e organica, nu trece, si e permanent cu mine. Norocul meu este ca am un sot foarte intelegator, si o fiica care imi lumineaza viata. Daca ei n-ar fi fost aici cu mine cred ca de mult numaram furnici la ore fixe , vorba lui apetito.

Apetito eu zic sa nu pui toate relele la inima ( ca mine). Soacra-meanu ma inghite nici acum dupa 20 de ani. Pur si simplu mi-a si spus

argh, in sfarsit gasesc si eu gagici kre barfesc cu gust.
in final cred k numai simtul umorului is salvation&redemption.
yo mi-s trecuta prin faze de genu' timp de vreo 6 ani.. si atata mi-am batut kpu' k am impresia c-am dat in diabet, parol!
acu' am terminat-o cu trecutul si m-am lipit k mark de scrisoare de un alt fiu singur la parinti. same ol' s**t, apparently, da' de data asta i'm gonna make it work, am experienta, i've been worse!
in fond.. am mai gresit si io, si-n 6 ani chiar n-am invatat sa gatesc prea bine.
potentiala noua "socrella" m-a abordat din start (apreciez deschiderea, totusi.. sper sa nu se transforme in aruncarea manusii ): "tu ce ai terminat?" (facultate) - trebuia sa-i zic "am post-doctorat in scoala vietii" ce mi-a placut, totusi, a fost k a avut tact. eh, incet-incet..
pkt k eu am tendinta sa ma inteleg atat de bine cu socrii masculi, incat aproape las impresia k sunt mama ranitilor si pt fiu si pt sots, chiar dak nu uit s-o admir si compatimesc si pe reprezentanta femela, capo di tutti capi.. dau cumva roade atentiile si acadelele la diverse okzii?
in fond, am ajuns la concluzia k cel mai importanta e stabilirea prioritatilor, cunoasterea, acceptarea lucrurilor de necompromis si stabilirea clara a rolului fiecarei femei in viata lui. unless mamik i-ar putea fi iubita, iar eu, genitoare.. " border="0" alt="smiledrink.gif" />
so.. bring it on! make love AND war!

Buna tuturor!....Ce sa zic... a trecut si Pastele...si soacra mea pana in ultima clipa a sperat ca sotul meu sa o viziteze...(singur!), insa, ma mir si eu ca el, a ales sa il petrecem doar noi doi la casa noastra. Nu am mers nici la ai mei, dar nici la ai lui.. Intre timp,insa, ce pot spune, decat ca ... am ajuns sa merg , impreuna cu sotul, bineinteles, la....psihiatru..!Da, la psihiatru, direct ce psiholog, sau alti medici..!De ce!?...Ehhhh!Pt ca asa mi-au recomandat toti:sotul, famnilia mea, socrii, cumnata!Au considerat ca sunt nebuna de simt toate acele lucruri pt soacra mea draga..AAA...nu v-am spus motivele pt care i-am spus in fata soacrei cat de mult o urasc!...iata:...pai cand soacra iti face tatal prost, in fata, sau cand auzi fara sa vrei ca ii spune fiului ei ca nu ma mai suporta, sau cand spune ca fiul ei nu m-ar fi luat de nevasta daca stia ca nu am cine stie ce averi,,,sau cand zice ca in caz de divort, eu nu am dreptul la nimic din apartamentul nou achizitionat de noi, (cu bani primiti o mare parte din partea parintilor mei si ce am mai strans de pe urma nuntii, +credit imobiliar), eeettttccccc, pt ca m-a tinut 2 saptamani fara serviciu,,, cum sa iti mai tii nervii in frau, sentimentele o iau razna si daca nimeni nu te intelege, nici chiar sotul, nici chiar parintii, care vor cu orice pret sa imi iubesc soacra asa cume ea si sa iert toooottt... uite asa ajungi la psihiatru sa il intrebi pe el daca e normal sa simti atata suparare , atata ura, pt ca eu nu am putut lasa de la mine!Daaa, si cum ziceam a trecut Pastele si acu chiar tre sa mergem in orasul natal, ca sa isi vada sotul parintii, nepotii, sora, eu familia mea....Si iar nu voi fii primita in casa socrilor, vom merge fiecare la casa lui, ca atunci cand eram prieteni.... pt ca nici acum cu sarbatorile astea sfinte socrii nu m-au iertat....Si uite asa stau cu grija pt ce se va intampla cand sotul va fii singur cu ai lui, imi e teama sa nu il influenteze, iar si iar, pt ca mama soacra mi-a promis ca o sa faca tot posibilul sa ne desparta si spera sa il influenteze pe sot ca sa aiba sorti de izbanda ca doar ii e mama, si sigur o va asculta....., iar eu ma pregatesc de o alta sedinta de psihoterapie... si sunt asa de nefericita !Nu mai stiu unde sa gasesc raspunsuri... sincer!



Acest mesaj a fost editat de delia c: May 6 2008, 11:32 AM

Du-te si tu si cere-ti iertare, chiar daca tu stii ca ai dreptate si ca ai procedat asa cum credeai ca e mai bine. Fa-o pentru sotul tau si pentru a-ti salva casnicia!! Sotul tau e intre ciocan si nicovala, nu cred ca-i e chiar usor!

Acest mesaj a fost editat de any_annette: May 6 2008, 11:36 AM

nu stiu ce e aia. eu cu soacra-mea discut orice desi mi-a trebuit multi ani ca sa o fac sa inteleaga ca iubim acelasi barbat, ea ca mama , eu ca sotie. acum il cearta daca il parasc cu ceva. ne vedem destul de rar desi stam in acelasi oras. ma port frumos cu ea pentru ca a stiut sa-si creasca feciorul ca sa devina barbatul minunat pe care il am . pentru atat merita sa-i multumesc. are si ea piticii ei dar ma descurc cu ei.la inceput eram mai inganfata dar mi-a trecut cu timpul. si daca acum ii spun ca vreau cine stie ce in 30 min e la mine. are uneori idei traznite dar le accept asa cum sunt. deja m-am inatat cu ele.
delia c trebuie sa vorbesti cu ea fara sa va certati. sa-i spui ca ai fost nervoasa si ca ai vrea sa lamuriti lucrurile de dragul sotului tau.pentru ca amandoua ii sfasiati lui sufletul.si are sa fie bine. te pup si bafta maxima.