Plaiul Foii

mai am, daca vreti, mai postez

chelnerita


















Acest mesaj a fost editat de Bogdana: Sep 15 2006, 01:11 PM

Mai vrem...a, si merci mult pentru cele deja postate!

de la plaiul foii nu mai am, sighisoara in festival acum























Acest mesaj a fost editat de Bogdana: Sep 15 2006, 01:12 PM

Ce frumos e. Unde e Plaiul Foii?

este in muntii Piatra Craiului, la circa 10 km de zarnesti si daca nici zarnesti nu stii unde e, e un pic mai sus de brasov, ca tot vii in tara, iti recomand cu caldura locul, numai ca drumul de la zarnesti pana acolo este extrem de prost, poate pana in iunie il fac mai bun

biserica neagra din brasov

Aoleu, Bogdana, ce mi-ai facut cu Plaiul Foii.. Am corturarit pe acolo ceva veri dar demuult, prin evul mediu mai sunt corturi pe vaile alea ?

eu am fost la inceputul lui octombrie si mai erau corturi dar putine, unul se vede intr-o poza

baaaaaai , ma-ti facut sa iau calculatoru in brate!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! daca mai faci Bogdana si o tura pe creasta , ma omori cu zile !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

da Fetelor pe la 7 Scari ati fost ? !!!!! Cel mai suuuuuuuuuper loc din Romania dupa parerea mea !!!!!!!!!!!!!!

daca ati fost dati cu poze sa-mi clatesc si eu un pic ochii !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

... "si am plecat sa recladim Diana, un refugiu vechi si parasit, si-am lasat .... "
cine il mai stie ?!!!!!!!

Acest mesaj a fost editat de SIMONA.B: Dec 16 2005, 05:32 AM

Marsul Dianei

Si-am plecat sa recladim Diana,
Un refugiu vechi si parasit;
Si-am lasat spritul si damigeana
Si din Plaiul Foii am pornit.


Mama, unde esti,
Bate-ma de vrei,
Dar vino sa ma iei!
Mama, unde esti,
Poti sa ma si bati
Dar lasa-ma-n Carpati!

Si-ntr-o zi cu ploaie si cu ceata,
Cu rucsaci în spate si vopsea,
În alertul nostru pas de rata,
Am atacat-o pe Diana.

Scândura lunga, scândura lata,
Le caram pâna ne facem mici
Si echipa noastra cocosata
Parc-ar fi o ceata de pitici.

Totu-i bine pâna la-nserare,
Când cu lacrimi calde ne rugam:
'O ceresc parinte, îndurare,
Fa mai cald, sa nu mai înghetam!'

Am ajuns acolo, toti o forta
Si-ntr-o scurta clipa de ragaz
Am aprins a tineretii torta
De îndata ce-am ajuns în Crai!

promit sa revin cu poze, cand o sa ma mai duc de-acasa

M-am gandit ca mai bine ar sta unor imagini frumoase pe un topic distinct, dorindu-se a fi ceva mai mult decat o simpla insiruire de impresii dintr-o calatorie.
Si, daca eu am deschis topicul, eu am sa pun primul subiect

Drumetie la Sihastria


In inima Codrilor de Arama, in Muntii Neamtului, se afla un “plaman spiritual”, unde mai vin oamenii sa se reculeaga, Manastirea Sihastria.
Pentru cei care se asteapta sa vada zidurile caracteristice manastirior din secolele XIV-XV, nu exista asa ceva. Patrundem incet, din tumultul vietii cotidiene in oceanul de liniste al sfantului locas. Bineinteles, ca sa existe un punct de demarcatie intre cele doua lumi, o poarta impunatoare apare in calea drumetului :



Odata intrati in aceasta lume de vis, nu stim la ce sa ne uitam mai intai :
Este o lume a linistii, unde viata are o alta dimensiune, se scurge la fel de sute de ani, singurul zgomot perturbator fiind cel al vizitatorilor. Vedem calugari care , in cautarea absolutului, isi petrec timpul in rugaciuni , rugaciuni pentru binele omenirii, nicidecum pentru un scop egoist, individualist.





Odata intrati in curtea principala, prima ponire a drumetului este sa parcurga privelistea curtii interioare, minunata, datatoare de liniste:



Datorita multimii credinciosilor care vin an de an din ce in ce mai multi, s-a construit o noua biserica in curtea manastirii :




Nimerind in mijlocul slujbei de dimineata, nu ne abtinem sa nu inregistram un fragment din frumoasa slujba :

http://rapidshare.de/files/20491351/IMG_0009.WAV.html

In intoarcerea de la biserica noua, nu poti sa nu te opresti si sa admiri frumusetea si simplitatea curtii interioare, unde florile si arbustii au armonia lor, parca indemnandu-te sa vorbesti in soapta:






Chiliile sunt pregatite si pentru turistii pelerini, in cautarea unui moment de liniste , reintoarcere la valorile spirituale










Pe drumul spre iesire, incet incet , zumzetul multimii care se pregateste sa intre ne trezeste la realitatea de dincolo de ziduri, facandu-ne deja sa memoram momentele petrecute pentru reculegere:




La iesire, parca pentru a ne intari convingerile ca am fost intr-un loc al pacii universale, o veverita a luat parte la toata agitatia , nestingherita de prezenta noastra :




Ca un epilog, pentru cel ce ajunge pe meleagurile rupte de tavalugul citadin, indiferent de convingeri religioase, drumetul are privilegiul sa se opreasca intr-o intalnire cu eul sau, poate un inceput intr-o calatorie spirituala, in care lupta pentru existenta cotidiana nu exista, doar punti catre absolut, pe care cei indrazneti, cu har, chemare, pasesc, iar ceilalti, noi, oamenii de rand, doar le vedem , si ne gandim ca poate o data vom alege si noi calea aceasta.
O vizita la manastire nu dureaza mai mult de 30 – 45 minute, dar portia de liniste sufleteasca capatata nu are masura.

Daca drumul te va abate in zona targului Neamt, nu ocoli Sfanta Manastire a Sihastriei, unde Arhimandritul Cleopa a petrecut o viata in smerenie pentru binele oamenilor.
Si cum fiecare piatra din manastire este impregnata de marea personaliate a sa, nu pot incheia decat cu binecuvantarea pe care o dadea catre toti : “mancav-ar Raiul sa va manace !”

Foarte frumos fotoreportaj, nene Radule! Numai bun de clatit ochii intr-o luni dimineata!

Pe drumul Cetatii Neamtului


La intoarcerea dinspre drumulul Pipirigului, plin de incarcaturi emotionale, daca ne gandim la povestirile lui Creanga, privirile ne sunt atrase de minunatul peisaj al codrilor de Arama, denumire capatata de padurile de stejar, care in lunile de toamna au o culoare aramie, minunata, greu de descris in cuvinte. Acum fiind de-abia in primavara , nu putem decat sa ne bucuram de explozia de verdeata, lasand ochiul, din viteza masinii, sa mangaie fiecare coltisor :




Nu mergem mult si ne sare in ochi , de pe creasta muntelui , mandra Cetate a Neamtului, ce odinioara era focar al mandriei moldovenilor , razesilor urmasi ai lui Stefan cel Mare :



Urcand spre drumul Cetatii , intalnesc , pe langa comerciantii obisnuiti, un artist popular authentic, care , pentru cei care doresc sa afle mai mult despre inspiratia lui, abia asteapta sa fie “starnit” la povestiri .Pentru cei care doresc sa afle cate ceva despre el, incep cu putin din descrierea sa :

“ ma numesc Nicolae Filip, sunt solomonar, sau nu sunt, iar eu imi caut zeii pierduti ….. ! “

http://rapidshare.de/files/20491966/IMG_0060.WAV.html



Printre zeii pierduti, gasim masti pagane, icoane crestine, o imbinare care nu poate sa nu iti starneasca un fior , greu de definit.






In finalul povestirilor lui , a tinut sa arate inclusiv o viziune proprie a Albei ca Zapada :



Urcand in continuare, ne apar in fata ochilor bastioanele si podul impresionant, care, pe cand eram copil, nimic nu ma putea determina sa-l traversez.



Podul, renovat, infatiseaza intr-o maniera impresionanta intrarea in cetate. In linistea zilei, incerc sa regasesc zgomotul potcoavelor cailor ostenilor lui Stefan, dar tot ce capat sunt ceva strigate de-ale tinerilor , plini de “cool”-isme , si-mi revin imediat.




Nu-mi pot opri surprinderea cand vad lucrari incepute de renovare, fapt nemaintalnit de la perioada de reconstructie din 1966 – 1972 :



Spirit visator fiind, imi las privirile sa zburde in inaltul cerului, si descopar doi corbi, urmariti chiar si de razele soarelui, “iubindu-se”, deasupra cetatii, strajeri vajnici, cine stie de cand:



Acest mesaj a fost editat de nenea Radu: May 15 2006, 08:15 AM

Bineinteles, odata parcurs podul, nu te poti abtine sa nu te intorci sa vezi cum arata fortul din ochii aparatorilor :



O descriere a cetatii, in conditiile in care exista deja la fata locului, este redundanta, asa ca prind in poza :



Odata intrat dupa podetul principal, nu poti rezista unor poze facute la intrarea in cetate, unde , cine stie cand vei mai ajunge :



Dupa foarte multi ani in care nu am mai fost in Cetate, am urcat imediat in punctul de belvedere, unde stiam de pe vremuri ca era un invatator pensionat, care avea un telescop fabricat de el, care , cu o taxa modica, iti povestea tot ce doreai sa stii despre cetate. Cu multa amaraciune cauta printre copii care odinioara constituiau obiectul principal al activitatii lui, si care acum doar se uita ca la un posibil lacas al unui urmas al “vampirilor”, sau mai stiu eu ce alte inventii:



Cu jena, de la distanta, fac un colaj - stich cu privelistea care se vede de pe zidurile cetatii, cu “Ozana cea frumos curgatoare” in mijlocul peisajului :



Dupa o vizita printre ruinele copilariei mele, ies din cetate, si plin de incantare, descopar oaze de verdeata curate, fara “atacuri” miselesti la civilizatie :



In continuarea placutului moment, ma indrept spre parcarea unde avem masina, lasand in urma momentele de intalnire cu trecutul glorios , unde bravii razesi rezistasera de-a lungul timpului, facand acest lucru ca ceva firesc, fara ca cineva sa le spuna vreodata ca au contribuit la formarea fiintei nationale.

Drumetule, daca te abati in locurile Cetatii Neamtului, in afara unor imagini asemanatoare acestei excursii, in mod sigur vei intalni o muzica a “turistilor” ocazionali (manele, etc. ), mizerie, gunoaie, dar, odata depasite aceste inconveniente, vei descoperi poate fragmente din “eul” tau pierdut, locuri in care stramosii tai si-au lasat oasele pentru ‘batatura’ lor.
Daca as fi fost grec, poate la aceasta vizita as fi fost tentat sa strig “Elefteria”, daca eram latino- american , “Viva la Revolucion”, dar asa , fiind roman get-beget, si gandindu-ma ca mamaliga nu prea explodeaza, tot ce mi-a venit in minte a fost sa cant (in sinea mea) :
“Imi simt sufletul, mugur de fluier……. “

Mai nene Radule, ce frumos stii tu sa scrii, si pozele sunt minunate.Mai vrem, se poate?

Subscriu la cerere