Ce si cum se mai mananca prin lume

In Japonia, de exemplu, in trecut, mancare imparatilor -denumita kaiseki- a devenit acum cireasa de pe tortul bucatariei japoneze; putine restaurante servesc un meniu mai rafinat decat Kikunoi, in fosta capitala imperiala. Experienta incepe inainte de a fi puse farfuriile pe masa, cu decorul. Camera trebuie sa fie speciala, cu cateva suluri cu caligrafie japoneza, o floare de sezon intr-un colt -un crin-. Apoi, incepe sa soseasca mancarea, fel dupa fel, portii bine definite, aduse de un "ospatar” imbracat in kimono: sushi in frunze de bambus, peste ayu cu otet, si alte specialitati. Modul de a manca denumit Kaiseki este produsul secular al unei evolutii culturale insa, pana la urma, el contine elementele de baza folosite in bucataria japoneza: orez, peste, legume si supa, prezentate cu arta in portii mici, sanatoase. Japonia nu este singura. Mancarea si dieta sunt aspecte de baza ale oricarei culturi, unele din cele mai importante simboluri ale identitatii nationale. Ganditi-va la lungul pranz spaniol, urmat de siesta, un ritm al mancarii urmata de odihna numai potrivit pentru caldura din peninsula Iberica in timpul verii. Sau ganditi-va la mesele de orez, legume si carne din China, servite in vase mari, comune, cele mai potrivite pentru cinele luate de familiile numeroase impreuna. Dietele nationale incorporeaza mult mai multe aspecte culturale decat ar parea, la prima vedere: tabuurile religioase, structura pe clase, geografia, economia si guvernarea. Cand mancam impreuna, "facem ordine in lumea din jur si definim comunitatea care conteaza pentru noi” spune Martin Jones, bio-arheolog la Cambridge. Chiar si traditiile pe care le invatam de la altii, le adoptam si adaptam in modul nostru personal. Japonia a primit betigasele din China; rosiile, elemente esentiale pentru paste si pizza in Italia, au ajuns in Europa de Sud datorita lui Columb. Din acest motiv, multe din lucrurile pe care le credem ale noastre din totdeauna, vin de foarte departe. In era comunicatiilor instant si al comertului accelerat, aceste schimburi culturale pur si simplu au explodat. La nivel culinar si de sanatate, grasimile saturate si carnea au inceput sa inlocuiasca cerealele si legumele proaspete. Timpul de luat masa se scurteaza. Poti gasi McDonald's peste tot in lume. Din Chile pana in China, riscul obezitatii, al diabetului si al problemelor cu inima este in crestere.
Africa, cu toate problemele ei economice si politice, a reusit cat de cat sa isi pastreze traditiile nealterate. In mare parte din continent, oamenii au ramas conectati cu pamantul pe care il lucreaza si cele mai multe mese sunt sarace in calorii si grasimi, carnea ramanand o indulgenta rara, pastrata pentru sarbatori si festivaluri. In cea mai mare parte a lumii, insa, s-au pierdut multe elemente culinare de-a lungul timpului. In Italia, de exemplu, cu dieta concentrata pe ulei de masline, fructe de mare si produse proaspete; initial, italienii isi incepeau ziua cu o masa frugala -colazione- compusa din cafea si produse de patiserie; masa principala venea la ora 1p.m si era compusa din paste, orez si supa. Urmate de carne si legume. Apoi, fructe si bineinteles vin. Intre pranz si cina, urma o masa scurta, -merenda-. Seara, era cina, bogata. In mod paradoxal, lucrul care a contribuit cel mai mult la deterioarea identitatii culturale a tarilor a fost insasi lucrul care a scos multe tari din criza fortei de munca: prezenta femeilor in categoria celor care muncesc. "Daca femeile au inceput sa munceasca zilnic, ele nu au mai putut face cumparaturi si gati zilnic mese sanatoase”. Nici macar francezii nu mai au atat de mult timp pentru gatit; mesele sunt rapide si nu li se mai dedica timp ca odinioara. (dupa Bryan Walsh, time.com)