Am ancorat in The Harbour

Restaurantul, despre care nu prea inteleg de ce i se spune "Portul" cand mai degraba seamana cu o corabie, sau ma rog, o corabie esuata si transformata intr-u restaurant, are acel je ne sais quoi capabil sa te faca sa vrei sa revii. Nu am gasit pe mese vreun meniu pentru a ma convinge daca este cazul, sau nu, sa mai ancorez odata in The Harbour, caci multe restaurante sunt fancy, kinky, trendy, insa iti rup cardul in doua la achitarea notei de plata si trebuie sa recunoastem ca si acesta este un criteriu important dupa care sa te ghidezi cand vrei sa iei cina in oras.     Lume multa. Lume buna, lume pe care n-o cunosteam, pentru ca sa fim sinceri, nu sunt tocmai genul care sa prefere compania unora care mananca o bucatica de somon si afiseaza figura unui om care gusta din ambrozie si nectar deodata. Sa dam Cezarului ce-i apartine, insa sa nu parasim limita... portului. Meniul, variat si promitator, insa conform anuntului, al naibii de scump in raport cu catitatea servita, a fost aproape desavarsit.     Spun aproape, deoarece la felul Chicken Supreme Sous-vide, care apropos, costa 28.50 Ron, bucatarul a uitat ca trufele nu se gatesc propriu-zis, pentru ca datorita expunerii indelungate la temperaturi ridicate, capata un gust sa zicem neplacut, ca sa nu fim de-a dreptul rai si sa spunem ca trufa gatita capata un gust nasol rau de tot. Pacat, mai ales ca Master Chef-ul Henrik Sebok a ales nu numai sa gateasca trufa in sosul care acompania puiul, dar a infaptuit si niscai pateu-chifteluta-din-jeleu, tot cu trufe gatite in compozitie. Neinspirat cum ma stiu, am lasat puiul suprem la coada si am ramas cu gustul de trufa overcooked pe valul palatin, pret de vreo doua ape minerale si un desert.     Ajungand la desert, acesta a fost magnific si racoritor, surpinzator si indraznet, poate un picut prea ferm in compozitie dupa niste feluri de mancare relativ grele, insa dumnnezeiesc dupa Puiul Suprem cu Trufa Gatita.   Despre vinurile Cramei Oprisor nu am multe cuvinte sa va spun, au fost prezentate ca la o degustare de vinuri profesionista, nu le-am degustat pentru ca in Romania este greu sa lamuresti un Garcea pus pe treaba ca ai pupat un paharel de vin intr-un scop nobil, acela de a scrie un review culinar si sa mai ramai si posesor de abecedar necesar pentru condusul masinii. Insa apa minerala a fost fantastica!   Am parasit The Harbour cu regretul ca n-am apucat sa vorbesc mai mutle cu Capitania Portului, reprezentata de Ioana Istrati, care nu are aere de detinator al adevarului suprem, o persoana amabila, cultivata si delicata. Iata ca marketingul nu naste numai monstri inutili si fandositi iar pentru asta multumesc Capitaniei The Harbour ca mi-a scos-o in cale pe doamna Ioana. Am plecat asadar, cu pielea gaina nu din cauza meniului care sa ma fi pus pe spate, nici din cauza preturilor, nici macar a apei minerale care a fost rece, asa cum am comandat-o, ci cu pielea gaina din cauza curentului care trage tare in port, semn ca instalatia de aer conditionat este de mare performanta.   Si cred ca voi mai reveni, probabil incognito, sa mai clevetim, sa fim obraznici si carcotasi daca este cazul, sau daca nu, sa laudam si sa scoatem in evidenta munca unor oameni care incearca sa ofere ceva deosebit. Vant in pupa!   Cristian Szilvassy