Istoria gatitului – Partea II Descoperirea bauturilor alcoolice, ceaiului si cafelei.

Care este istoria lor, cand au aparut si care a fost circumstantele care au dus la descoperirea lor? Primile bauturi consumante de omul primitiv au fost laptele uman, care a fost, cel putin pana curand vital pentru supravietuirea nou-nascutilor si pentru perpetuarea speciei si apa lichid esential pentru supravietuire. Totusi, ambele lichide au constituit surse de infectii pentru oameni, uneori chiar fatale. Vanatorii, in general, nu stateau intr-un singur loc prea mult pentru a altera izvoarele, iazurile, raurile si lacurile. Insa, agricultorii sedentari da, iar propriile lor excremente se alaturau celor de animale. Oriunde se ridicau asezaminte (in unele cazuri nuclee ale oraselor care s-au dezvoltat ulterior), pericolul unei maladii provenite din apa lua amploare, iar apa - de altfel esentiala vietii, a devenit astfel o amenintare pentru aceasta. O solutie a acestei probleme s-a dovedit a fi inventarea acelor bauturi al caror continut de apa a fost sterilizat prin procesul de fermentare. Primele inscrisuri ale omenirii mentioneaza ales-ul, ca fiind prima bautura alcoolica fermentata facuta din orz, mei, orez si alte cereale, alaturi de vinul facut din curmale si smochine – toate acestea indicand faptul ca productia de alcool a devenit o afacere serioasa inca din Antichitate, in era Neoliticului. Ales-ul s-a transformat ulterior in berea zilelor noastre. In jurul anului 3000 i.Ch., a aparut vinul facut din struguri, iar acolo unde exista miere exista si miedul. Descoperirea distilarii pentru producerea de whiskey si cognac a inceput acum opt sute de ani, iar adevarata bere a fost produsa prima oara spre sfarsitul Evului Mediu, acum 600 de ani. In mod cert, acum mult timp oamenii investeau foarte multa imaginatie in ceea ce nu poate fi descris altfel decat ca fiind un efort magnific de a evita bolile provenite din apa. Fierberea apei a fost o alta metoda de evitare a agentilor patogeni, si inca una care, asemenea fermentatiei, putea produce bauturi placute la gust. Chinezii au imbratisat cu entuziasm ceaiul in perioada dinastiei Tang (618 - 907) si au ramas avizi bautori de ceai incepand cu aceasta perioada. Nomazii din Asia Centrala au adoptat de asemenea aceasta bautura si au introdus-o in Rusia. Ceaiul a ajuns in Japonia in secolul al 6-lea, insa a devenit popular acum 700 de ani. Din Japonia, a ajuns in Indonezia, unde mult mai tarziu a fost descoperit de olandezi si dus in Europa. Cateva decade mai tarziu, englezii au jucat un rol important in popularizarea bauturii si a comercializarii acesteia. Evolutia istorica a bauturii pe care o cunoastem astazi sub numele de cafea este extrem de interesanta. La origine planta de cafea era o planta salbatica care crestea in Etiopia, tribul Galla folosea boabele de cafea drept ratie de hrana in timpul razboaielor, boabele erau invaluite in grasime animala. In anul 1000 acesta planta care avea efecte energizante asupra persoanelor si animalelor care mancau boabele a fost adusa in Arabia de catre negustori, care au inceput sa cultive plantatii. Tot in acesta perioada arabii au inceput sa fiarba boabele de cafea obtinand o bautura pe care au denumit-o "qahwa”, in traducere ceea ce aluga somnul. Turcia a fost prima tara care a adoptat cafeaua ca si bautura, adaugand adesea condimente precum scortisoara, cuisoare, nucsoara si anason. Cu timpul cafeaua a fost introdusa in toate tarile arabe. Locuitorii considerau cafeaua o delicatesa si aparau secretul prepararii acesteia de parca ar fi fost planuri militare secrete. Transportarea plantei in afara tarilor musulmane era interzisa prin lege. Raspandirea actuala a cafelei a inceput in mod ilegal, cand un arab numit Baba Budan a construit o ferma de cafea undeva in muntii Mysore din India. Crestinismul considera cafeaua bautura diavolului. Papa Vincent al IIIlea a aflat despre acesta bautura si a decis ca inainte sa o interzica sa o guste. Cafeaua i-a placut asa de mult incat a binecuvantat-o spunand "cafeaua este atat de delicioasa incat ar fi pacat ca doar necredinciosii sa poata sa o guste".