Mierea - sanatate si frumusete

Mierea de albine este un produs natural si pur, cu o enorma valoare nutritiva, un adevarat concentrat de lumina solara. Mierea este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, fiind folosita adeseori mai ales in scopuri terapeutice si in alimentatie. Mierea este obtinuta din nectarul florilor, printr-o prelucrare speciala in organismul albinelor.

Mierea contine dextroxa, levuloza, zaharoza, dextrina, maltoza si alte zaharuri rare. Ea contine, de asemenea, acid formic, acetic, malic, citric, aminoacizi, carotina si pigmenti xantofilici, precum si factori antibiotici.

Mineralele care se gasesc in miere sunt: fier, cupru, mangan, siliciu, clor, calciu, potasiu, sodiu, fosfor, aluminiu, magneziu etc. Acestea se afla in miere sub o forma care le face usor asimilabile de catre organismul nostru. Mierea este un excelent mediu de conservare pentru vitamine. O cantitate de 45 g de miere pe zi ar fi suficienta pentru acoperirea integrala a necesitatilor unui om adult in vitaminele: B1, B2, B6, C, K, PP, H, B12. Cele mai importante calitati ale mierii sunt date de aportul de oligoelemente crescut pe care il contine. Mierea de albine are foarte multe efecte binefacatoare asupra intregului organism. Unele cercetari stiintifice au confirmat folosirea traditionala a mierii sau diluata in ceaiuri, ca remediu impotriva tusei, in afectiunile caii respiratorii si in starile febrile, precum si in cursul tuturor bolilor acute, febre tifoide, ictere, etc.

Este utilizata, de asemenea, cu succes in vindecarea plagilor si a arsurilor, pentru combaterea carceilor si intarirea inimii. Ajuta foarte mult in dezvoltarea normala a fatului in cazul femeilor insarcinate. Mierea este un foarte bun calmant, linistind in mod natural organismul. Dintre toate zaharurile, mierea este cel mai usor suportata de catre rinichi. Ea are importante proprietati bactericide, distrugand germenii unora dintre cele mai periculoase boli. Asigura foarte usor cererea de energie a corpului, fiind ideala pentru sportivii de performanta si pentru cei care depun efort fizic indelungat in activitatile lor zilnice sau pentru conditiile extreme de stress si frig. Nu este absolut deloc iritanta pentru mucoasa tubului digestiv si este foarte usor asimilabila. Cei care consuma in mod regulat miere sunt mai longevivi.

In ceea ce priveste modul de utilizare a mierii de albine, trebuie sa retinem cateva reguli. Se pot consuma cantitati foarte mari de miere, pana la 200g pe zi, fara a se produce vreun fel de tulburari. Totusi ratia medie zilnica este de 50g, pentru a preveni o eventuala supra excitare a organismului si predispozitie spre diabet. Fiecare prin experienta isi poate regla aceasta cantitate functie de anotimp sau predispoziti. Mierea poate fi consumata simpla sau in combinatie cu alte alimente: cafea, ceai (cu conditia ca acesta sa nu fie prea cald), fructe, grau incoltit, tarate de cereale, sucuri de fructe si legume, oua crude, branza dulce, prajituri si torturi. Inlocuirea zaharului este o mare realizare, benefica celui care alege acest lucru. Mierea nu trebuie sa provina de la albine care au fost hranite cu zahar sau siropuri artificiale in timpul recoltarii nectarului.

Mierea poliflora este indicata in consumul general, avind cel mai variat si bogat aport de vitamine. Mierea monoflora are calitati terapeutice deosebite, prin faptul ca mosteneste calitatile terapeutice ale plantelor din care este adunata. In cazul imbolnavirii cailor respiratorii se recomanda mierea de munte, de maghiran, cimbru, tei; pentru bolile aparatului digestiv se recomanda mierea de campie, de menta, maghiran, cimbru; pentru maladiile cordului, mierea de levantica, menta, de campie, de padure; mierea cea mai potrivita pentru afectiunile renale este cea de castan, de flori de camp si de fructe. Mierea de salcameste indicata pentru astenie si nevroze; mierea de tei pentru insomnie, nevroze, bronsite, raceala. Mierea de menta este utila in dischinezii biliare sau gastrointestinale, indigestie, balonari. Mierea de levantica este utila in astmul bronsic si enfizem pulmonar; cea de rozmarin in boli ale cailor respiratorii si mierea de castan dulce in boli ale venelor.

Dar sa nu ne prindem mintea cu aceste teorii medicale, ci mai bine sa folosim miere de care o fi, ori ce fel de miere este mult mai folositoare decat zaharul. aveti gija ca multe intreprinderi, magazine sau producatori o topesc la temperaturi destul de ridicate, spre a o manipula si ambala mai usor. Se pierde foarte mult din calitatea mierii, si ar fi de preferat cea zaharisita, netopita, muncim mai mult dar si efectele sunt pe masura. Alimentele naturale, care ar trebui consumate zilnic, sau cit mai des, alaturi de miere si lapte sunt: ceapa, usturoiul, patrunjelul, morcovul, varza, tarita de grau sau graul incoltit. In hrana vie, mierea are un rol primordial in prepararea sucurilor si dulciurilor. Se respecta de multe ori forma si gusturile clasice. Blaturile, cremele si ornamentele cu grau incoltit si macinat pasta cu �masina de carne�, sau boabele de grau zdrobite cat mai fin, tarate, gris, branza dulce, unt, fructe proaspete rase sau mixate, nuca, cocos, stafide, mac, dovleac de placinta, smantana, oua, frisca facuta cu miere, etc., bineinteles cu indulcitorul numit miere si fara sa le mai bagam la cuptor.

Mierea consumata constant contribuie la mentinerea unei sanatati depline a organismului uman, reflectata in armonia aspectului exterior. Minerale si vitamine in miere

miere (mg) Calciu 5 Fosfor 6 Fier 0,5 Potasiu 51 Sodiu 5