O poveste cu mancare, impreuna cu Adi Hadean

Ideal ar fi sa inveti din erorile altora, dar mie nu-mi iese mereu asa ca mai invat si pe propria-mi piele. Recent am gatit o masa pentru aproape 40 de persoane, in restaurantul Tarot din Bucuresti. Cred, sunt aproape convins ca am reusit de data asta sa ofer cea mai gustoasa si de calitate (ma refer la ingrediente) masa la pretul de 69 de lei, intr-o vreme in care, paradoxal, desi nivelul de trai scade, toate costurile cresc. Dar asta-i economie si probabil va intereseaza mai putin. Sper sa va intereseze mai mult ce am gatit. Supa crema de gulii
Am deschis masa cu supa-crema de gulii, o delicatesa descoperita oarecum intamplator. Am facut-o pentru prima data pentru un client care nici macar nu a gustat din ea (dorea doar poza ei) si am perfectionat-o in alte trei sedinte de gatit. E simplu de facut: pun la fiert o gulie si o jumatate de telina, o ceapa si doi catei de usturoi, intr-un litru de apa cu olingurita de sare. Pana fierb toate astea, apa scade la jumatate. E momentul in care pun blenderul la treaba. Dupa doua minute adaug o ceasca de smantana dulce si putin piper. În completarea supei-crema aduc o lingurita de sos pesto, cateva seminte de floarea soarelui, curatate de coaja si prajite discret, cat sa iasa aroma din ele. Crutoanele sunt optionale. O portie are 300 de mililitri. Ai spune ca-i mult pentru o crema dar nu e, grasimile sunt prezente in cantitati mici si crema se mananca usor. Frigarui ostenite
Felul doi, o piesa la care se munceste nitel, se asuda usor si se incinge pielea mainilor pana la un nivel destul de greu suportabil. E vorba despre frigarui ostenite (de fapt, ostenit e bucatarul ce le face dar nici ele nu se simt prea bine). Astea se fac (ma rog, imaginatia poate pune limita, eu le-am facut asa) in felul urmator: se ia muschiuletul de porc, se taie transversal la grosimea de doi centimetri, se infasoara fiecare bucata de muschiulet intr-o fasie de slana subtire ori de bacon ori de kaiser (ce aveti), se insira bucatile pe o tepusa, se condimenteaza cu cimbru, sare si piper si se lasa sa zaca doua-trei ceasuri la rece (dar nu foarte rece). Apoi se pun pe plita incinsa si se calca cu fierul inrosit. Eu folosesc un ticlazau, un fier de calcat aproape antic, vechi de cand istoria se scria cu pene de purice chior. Èšin ticlazaul pe foc, sa se incinga, apoi calc barbar si fara mila frigaruia incinsa de dedesupt de arsita plitei. Trei minute fac asta, nu mai mult, muschiuletul are tendinta de a se usca repede iar eu il vreau fraged, zemos. Drept garnitura, niste cartofi fierti in coaja, pictati cu rozmarin, ulei de masline si zeama de lamaie si apoi lasati prada cuptorului, sa se rumeneasca. Langa cartofi, doua-trei ciuperci, coapte intregi, sa ramana cu zeama-n ele. Pam-pam! Desert - vraja valenciana
D Desertul e o vraja valenciana, facuta din sucul a trei portocale de marime medie, o lingura de zahar, trei stropi de alcool aromat, o foaie de gelatina si oarece fasii de coaja de portocala. Mai intai amestec sucul de portocale cu zaharul si cu alcoolul, pe foc, sa se infeirbinta, dar sa nu clocoteasca. Las trei minute sa se racoreasca si intre timp inmoi gelatina in apa rece. Dupa ce s-a inmuiat, o pun in sucul cald in care se dizolva imediat. Ce spuneti de asta? Eu spun ca ati putea sa incercati retetele pe rand, cand aveti vreme. Sunt sanse bune sa va placa. Pentru altele asemenea, cercetati www.adihadean.ro Sa fiti sanatosi. Articol prezentat de Adi Hadean special pentru culinar.ro