Bame - deliciu tropical

Din punct de vedere istoric, bamele provin probabil din jurul Etiopiei si au fost cultivate pentru prima data de catre Egiptenii Antici in secolul al 12-lea i.e.n. Ulterior, cultivarea ei s-a extins in America de Nord si Orientul Millociu. Fructul bamelor era consumat in forma preparata, iar semintele, prajite si macinate, erau folosite(si inca se mai folosesc) ca substituent de cafea.
Astazi, bamele sunt cunoscute si cultivate in Africa, Orientul Mijlociu, Grecia, Turcia, India, insulele Caraibe, America de Sud si in partea sudica a Statelor Unite.

Ca planta anuala tropicala, Bama prefera clima calda, perioada de varf fiind pe timpul verii. Fructele cresc repede, fiind gata de cules in 60 de zile de la iesirea plantei din seminta. In mod normal fructele se culeg la 4-5 zile dupa inflorire cand sunt inca tinere, se rup cu usurinta si au o culoare verde intensa. La maturitate textura capsulei devine mai solida si nu pot fi consumate.
Datorita gradului de alterare foarte ridicat, pastaile de bame se consuma aproape imediat dupa ce au fost culese.

Din punct de vedere nutritional, fructul de bame sunt bogate in vitaminele C, A si B complex si, de asemenea, in fier si calciu. Contin putine calorii si este o sursa ideala pentru fibrele dietetice.

In arta culinara, pastaile de bame sot� sau prajite sunt o delicatese. Se consuma de asemenea, fierte normal, in aburi sau inabusit, coapte, murate sau crude (in salate). Datorita texturii lemnoase pe care o obtin la maturitate, bamele sunt intrebuintate si la fabricare hartiei sau a frangiilior.