Gatitul in evul mediu

In castelele medievale, bucatarul si ajutoarele lui tineau carnea - de porc, de oaie, de vaca, de pasare, vanat - pe o frigare si preparau fripturi si supe in ceaune imense atarnate deasupra focului de un carlig care putea fi ridicat si coborit pentru a regla temperatura. Carnea fiarta era scoasa din ceaun cu un carlig de fier, o furculita lunga cu maner de lemn. Supa era strecurata cu o lingura mare cu orificii.

Pastrarea carnii se facea sarand-o sau afumand-o sau, mai simplu, pastrand animalul in viata pana cand era nevoie de carne. Saratul se facea prin doua metode: carnea era ori introdusa intr-un recipient cu sare si cu alte ingreduiente, sau intr-o solutie foarte sarata. Inainte de preparare, carnea trebuia clatita bine de sare.

In afara de varianta prajita si in tocanita, carnea mai era transformata intr-o pasta, combinata cu alte ingrediente si servita ca un fel de crema. De exemplu amestecau carnea de pui cu orez fiert in lapte de migdale, amestecat cu zahar, fiarta si servita cu garnitura de migdale si anason. O alta reteta era cu carne de peste combinata cu crutoane si oua.

Sosurile cu care servea carnea erau facute din ierburi din gradina castelului amestecate cu vin, otet, ceapa, piper, scortisoara si uneori cu mustar.

Pestele era pescuit din iazul castelului, dintr-un riu din apropiere sau direct din mare; preferau hering afumat sau sarat, sau cod. Heringul proaspat era condimentat cu ghimbir, piper si scortisoara, si era servit ca placinta cu peste.Sturionii si balena erau delicatese rare de mare, adevarati "pesti roiali" potriviti pentru regi si regine.

Cele mai folosite vegetale in afara de ceapa si usturoi, erau mazarea si fasolea. Ca mancaruri potrivite pentru cei saraci, ele erau servite si de bogati si ceapa si sofron. Mierea, folosita ca indulcitor, era procurata din stupii castelului, care avea de obicei si o livada cu meri, peri, pruni si piersici. In afara de aceste produse locale, existau si cele importate, cum ar fi zaharul (uneori combinat cu trandafiri si violete), orezul, migdalele, portocalele si stafidele.

Cand era timpul mesei, servitorii pregateau mesele si asezau tacamuri de argint, oluri pentru salata, cani de argint si alte farfurii. De obicei ei mai pregateau si cate o felie de paine veche de o zi pe care era servita carnea; mesele erau anuntate dinante, pentru a se acorda un ragaz pentru spalatul mainilor. De asemenea, existau si servitori cu lighene de clatit mainile si prosoape.

La masa, oaspetii erau asezati in functie de statut. Cei mai importanti erau asezati la mesele mai inalte, cu locurile cele mai comfortabile. Dupa ce spuneau rugaciunea, servitorii aduceau mancarea. Inatai de aduceau painea si untul, urmand apoi vinul si berea. Vinul era importat din Bordeaux in secolul 13 si era baut "de tanar" deoarece nu aveau o tehnica de pastrare pentru mai mult timp. Vinul care depasea un an nu se mai putea bea.

La masa, se tinea cont de anumite reguli. Exista un anumit protcol, un mod corect de a te comporta din momentul in care te asezai pana inepeai sa tai mancare si pe urma sa mananci. Era foarte importanta ordinea in care erau sevite mancarurile, unde erau ele puse, era important cate degete foloseau cand aveau in mana anumite tacamuri.

Carnea era taiata cu cutitul si apoi apucata cu degetele, iar cand doua peroane imparteau o farfurie, cel mai mic il ajuta pe cel mai important, cel tanar pe cel in varsta, iar barbatul ajuta femeia rupand painea, taind carnea si dand cana sau paharul.

Cei care luau masa trebuiau sa aiba grija sa nu stea cu coatele pe masa, sa manance cu atentie si sa nu ia muscaturi prea mari. In mod nesurprinzator, datorita mancatului cu degetele si a impartirii unei farfurii, se avea foarte multa grija ca cei care mancau sa aiba mainile si degetele foarte curate, sa se curete la gura inainte sa bea din pahar.

In fiecare zi in jurul orei 10 a.m. serveau masa care consta din doua sau trei feluri, servite in farfurii separate, ultimul fel fiind format din fructe, nuci, branza si vin condimentat.