Istoria conservei

Istoria conservei incepe in anul 1795, atunci cand guvernul francez a oferit o recompensa de 12,000 de franci oricui ar fi putut inventa o metoda de conservare a mancarii. Trupele lui Napoleon erau decimate din ce in ce mai mult din cauza foametei si scorbutului, mai degraba decat in lupta. In timp ce soldatii sai pornisera pe cont propriu in cautare de hrana, Napoleon a notat celebra expresie si anume ca o armata "calatoreste pe stomacul sau". Indemanarea militara si expansiunea coloniala cereau descoperirea unei metode de pastrare a mancarii nealterata pe o distanta si durata de timp mai mari.
Un parizian, pe nume Nicholas Appert este cel caruia i-a venit ideea. Un cunoscator al tuturor meseriilor, Appert s-a folosit de experienta sa de fost cofetar, producator de vinuri, chef, berar si preparator de muraturi pentru a-si pune la punct tehnica. Dupa ce a facut experimente timp de 15 ani, Appert a reusit sa conserve cu succes alimentele prin prepararea lor partiala, ambalarea lor in sticle inchise ermetic cu dopuri, sticle care apoi erau scufundate in apa clocotita. Teoria sa de conservare a alimentelor ii apartine in totalitate - descoperirile lui Pasteur in ceea ce priveste bacteriile au survenit o jumatate de secol mai tarziu. Insa Appert a presupus ca, asemenea vinului, expunerea alimentelor la aer duce la alterarea acestora. Astfel, prin ambalarea alimentelor in containere, cu aerul eliminat din acestea prin fierbere, mancarea urma sa ramana proaspata. Si a functionat!