Sushi – intre mit si adevar

Inainte insa de a patrunde in misterele acestei ciudatenii culinare, as dori sa strabatem putin pacla timpului, si sa facem o plimbare prin Japonia secolului XIX. Ceea ce vom observa este ca, chiar si cu mai mult de un secol in urma, japonezii erau "bateriile Duracel” in randul oamenilor, in ceea ce privea munca si pasul zilnic al vietii. Astfel, aceasta este societatea in care Hanaya Yohei(1799-1858) introduce primul aliment "fast-food”, "sushi”. Iata deci, cu mult inaintea infiintarii marilor branduri precum Mc Donald’s sau Kentuky Fried Chicken, acest "sushi” facea ravagii in Japonia, extinzandu-se ca un incendiu forestier in randul populatiei nipone, tocmai daotrita accesibilitatii sale, nu tu ritualuri sofisticate, nu tu timp de gatit de ordin geologic, "sushi”-ul il puteai lua cu tine la teatru sau savura la colt de strada, el devenind astfel felul de mancare predilect pentru aceasta societate "pusa pe fuga”. V-am starnit interesul nu? Sa trecem astfel la preparatul in sine, si sa descoperim de ce anume a inregistrat asa mare "priza” in randul populatiei nipone, in asa masura incat in ziua de azi este considerat un simbol cultural, fiind pe atat de edificator Japoniei, pe cat este drapelul sau traditia samurai. Astfel, sa nu mai prelungim, sa vedem exact ce este acest "sushi”. Descrierea oficiala este urmatoarea:”sushi” este un preparat alimentar format pe de-o parte din "orez de sushi”, un orez japonez cu boabe marunte, amestecat cu otet din orez, zahar, sare, "kombu”(specie de alge comestibila) sau uneori "sake”(bautura traditionala), iar pe de alta parte un acompaniament format din ingrediente precum carnea de peste – gatita sau cruda(voi reveni la aceasta indata) – si diverse legume.Dupa cum spuneam ma voi opri putin la carnea de peste si in special cea cruda care intra in componenta preparatului, la aceasta referindu-se acel mit, cum ii ziceam eu, din titlu.Spun aceasta deoarece in afara hotarelor Japoniei, prin "sushi” se intelege pestele crud in sine, ceea ce dupa cum stim acum este ceva total gresit, acesta fiind motivul pentru care majoritatea "occidentalilor” resping din start preparatul(explicatia fiind la nivelul subconstientului, deoarece pentru multi consumarea carnii crude reprezinta un regres evolutionar, ducandu-i la perioada in care stramosii nostrii erau nevoiti sa faca aceasta, inainte de descoperirea focului), desi exista un preparat anume in bucataria japoneza constand din felii subtiri de peste crud proaspat, acesta se numeste "sashimi”(mau multe intr-un viitor articol poate pe aceasta tema). Nu in ultimul rand, un lucru remarcabil in legatura cu acest preparat il reprezinta pleiada de feluri in care se poate servi.Astfel, pentru a numi doar cateva exemple, avem "sushi” rulat in "niro”(teci de alge care sunt folosite pentru a infasura "sushi”-ul) acest fel purtand denumirea de "makizushi” sau poate fi servit in cocoloase de orez, numit "nigirizushi”, sau servit in pungulite de "tofu” prajit, numit "inarizush” , etc. Diversitatea este de-a dreptul covarsitoare si fascnianta in acelasi timp, deci nu e de mirare ca "sushi”-ul are in jurul sau o anume aura mistica, fiind privit nu atat ca un fel de mancare, ci mai debraga un miracol culinar, dovada ingeniozitatii spiritului uman in a combina contrariile. In concluzie, acum la finalul calatoriei noastre in magnifica lume a "sushi”-ului pt doar sa sper ca am spulberat cat de putin preconceptiile si miturile care inconjoara acest dar culinar si poate poate cineva se va incumeta acum sa il incerce…E bun? E rau? Va las pe voi sa hotarati aceasta…”puterea este in mana celor multi”(K.Marx)