Traditia mielului de Paste

Celebrarea Pastelui dateaza aproximativ din anul 1445 in. H, de pe vremea plecarii din Egipt a poporului evreu (Iudeii de mai tarziu) randuit de Moise. Cand a fost trimis un ingerul nimicitor peste toata tara Egiptului ca sa loveasca cu moartea pe toti noii nascuti, Domnul a dat o porunca speciala poporului sau care se afla in Egipt, si a carei ascultare le asigura protectia. Fiecare familie trebuia sa ia un miel de un an, de parte barbateasca, fara cusur si sa-l injunghie in seara celei de-a paisprezecea zi a lunii Abib (aproximativ aprilie). Cu o parte din sangele mielului sacrificat trebuia sa stropeasca cei doi stalpi si pragul de sus al tocului usii de la intrarea caselor lor. Cand Nimicitorul avea sa strabata tara, el urma sa treaca peste casele stropite cu acest sange (astfel, termenul Paste, de la ebraicul pesah, inseamna �a sari peste", �a trece peste" sau �a cruta"), in felul acesta, prin sangele mielului injunghiat, Israelitii au fost crutati de pedeapsa mortii care a venit peste toti intaii nascuti egipteni.

Din acest moment al istoriei, poporul lui Dumnezeu a celebrat Pastele in fiecare primavara (in general in preajma Vinerii Mari si a Pastelui crestin), ca raspuns la porunca Sa potrivit careia Pastele trebuia sa fie �o lege vesnica".
Dumnezeu a instituit semnul sangelui nu fiindca El nu ar fi putut distinge altfel pe Israeliti de Egipteni, ci ...