Macesul

Numit popular si rasura, macesul este un arbust inalt, pina la 3 metri, mult ramificat la baza, care creste in flora spontana a tarii noastre, pe marginea padurilor de foioase. Pe tulpini si pe ramuri macesul are o sumedenie de spini, florile sint albe-rozii cu 5 petale. Folosite in medicina populara si in fitoterapie sint, insa, fructele acestui arbust. Globuloase, rosietice, macesele se recolteaza, inainte de caderea primelor zapezi.

Principiile active ale maceselor consta in continutul mare de vitamina C si acid dehidroascorbic. De asemenea fructele de maces contin vitamine din grupul B, vitamina K, PP si flavonoide. Continutul ridicat in flavonoide si vitamine usureaza o actiune importanta in procesele de oxidoreducere si respiratorii celulare. In acelasi timp fac posibila permeabilitatea si fragilitatea capilarelor, a caror circulatie sanguina o normalizeaza. Sub forma de decoct, in concentratie de 3 pina la 5 la suta(5-6 fructe la 200 ml apa), macesele se utilizeaza in tratamentul starilor de avitaminoza C, in afectiunile hepatice si renale usoare, in colite. Excelent diuretic, infuzia de macese se recomanda a se consuma in 2-3 ceaiuri pe zi.

Cercetarile efectuate au demonstrat ca mierea de albine in care se macereaza petale de maces recoltate de la speciile din flora spontana, da bune rezultate in tratamentul micozelor bucale, in special la sugari, care o suporta usor datorita gustului ei dulce si mirosului aromatic placut. La 100 g de miere se pun 15-20 de grame de petale de maces uscate, care se lasa sa se macereze 8-10 zile. Mierea respectiva, acest medicament, se poate da deopotriva virstnicilor, convalescentilor si copiilor subponderali. De precizat ca macesele recoltate din zone de munte au un continut mai mare de vitamina C si flavonoide.