Acolo de unde vine cafeaua...

strivesc aceasta planta intre palme, pentru a-i imbogati aroma. Alte familii prefera sofranul pentru a da gust bauturii.





Cafeaua se ia de pe foc dupa ce a dat in fiert de doua - trei ori si se infasoara vasul intr-o cirpa umeda, pentru ca zatul sa se separe rapid si cafeaua sa devina cremoasa, lasind sa iasa un abur parfumat, placut. Arabii, asa cum am spus, beau cafeaua fara zahar.





Persoanele mai in virsta prefera cafeaua Sultana, preparata din coji de la boabele de cafea, prajite intr-o tigaie pe foc pina devin aramii. Acestea se pun apoi intr-un vas cu apa care fierbe. Francezii aflati la curtea sultanului Yemen, care nu au baut decit cafea Sultana, au gasit ca este foarte aromata si delicata. Nu se pune zahar, dar nici nu este necesar, pentru ca are un gust complet.





Cafeaua Sultana nu se poate prepara decit in zona unde cresc arborii deoarece, daca s-ar usca si cojile, pentru export, si-ar pierde foarte mult din aroma.





In tarile arabe, cafeaua este servita in cani speciale, numite fanajeen, iar pe masa se asaza si dulciuri. Persoana care umple canile, numita Muqahwi, trebuie sa respecte un ritual: astfel, canile se umplu doar o treime. Cana se tine in mina dreapta, in timp ce vasul il tine in stinga. Persoana care bea cafeaua trebuie sa scuture usor din cana, la sfirsit, pentru a arata ca nu mai doreste sau sa o intinda catre cel care serveste, pentru a o umple din nou. In final, canile se pun in Maghsal, un vas cu apa unde se spala.