Ceaiul, licoare fina, veche

Cuvintul "ceai" provine din limba chineza, fiind un derivat al cuvintelor din dialectele acestei limbi, "tchai", "cha" and "tay". Un cuvint care a strabatut lumea. Cu lamiie, cum il prefera englezii, sau cu frisca sau lapte, ca in Rusia, ceaiul a incintat. Se spune ca in fiecare zi, aproximativ jumatate din americani beau ceai. Gustul nemaipomenit al ceaiului l-a facut pe primul ministru britanic, William Gladstone, sa exclame: "Multumesc lui Dumnezeu pentru ceai. Ce ar face lumea fara ceai? Cum ar exista? Ma bucur ca nu m-am nascut inainte de aparitia ceaiului!".

Povestea ceaiului, potrivit unuei legende chinezesti, incepe cu 5000 de ani in urma, cind imparatul Shen Nong a cerut ca apa sa fie fiarta inainte de a fi bauta, pentru a preveni aparitia bolilor. Potrivit legendei, in timp ce imparatul vizita un sat, localnicii au pus apa la fiert pentru ca acesta sa bea. Citeva frunze uscate au cazut dintr-un copac in vasul in care apa fierbea si, in urma infuziei, lichidul a devenit maroniu. Imparatul a gustat si i s-a parut o delicioasa bautura.

In timpul dinastiei Ming, arta prepararii ceaiului s-a raspindit in intreaga China. Aici au aparut vase speciale pentru pregatirea bauturii, care sint folosite si astazi, in partea de sud a Chinei si in Taiwan. Spre sfirsitul dinastiei, s-a raspindit obiceiul servirii ceaiului in cani de portelan, astfel incit aceasta bautura sa poata fi admirata in toata frumusetea culorii. Arta ceaiului s-a perfectionat si fiecare cunoscator avea o camera special amenajat cu ustensile pentru pregatirea bauturii.

Primele frunze de ceai au fost aduse in Japonia de preotul budhist Yensei, care a constatat ca bautura sporeste puterea de concentrare in timpul meditatiei. Yensei este cunoscut drept parintele ceaiului, in Japonia. In aceasta tara exista un ritual al servirii ceaiului, elemente de baza fiind politetea, gratia, manierele. Au aparut ceainarii, locuri speciale pentru a servi ceai. Geishele s-au specializat in prepararea si servirea ceaiului pentru musafiri.

La inceputul secolului al saptesprezecelea, ceaiul devenise o bautura populara in Europa si in coloniile americane.
Primul european care a scris despre aceasta bautura este portughezul Jesuit Father Jasper de Cruz. Era in 1560 cind de Cruz calatorea in Macao, intr-o misiune, si descoperea ceaiul. Portughezii au exploatat succesul pe care il avea aceasta bautura si au inceput sa il transporte din Lisabona in Germania si apoi spre Franta, Olanda si Marea Britanie. De aici a ajuns imediat in coloniile americane. Anglia avea legaturi foarte strinse cu tarile orientale, de unde importa ceai. Si americanii isi aduceau ceaiul din China. Primii milionari de aici, T.H. Perkins, Stephen Gerard si John Jacob Astor, facusera avere din comertul cu frunze de ceai.

Inainte de a cunoaste ceaiul, britanicii aveau doua mese principale: micul dejun (bere, piine, carne) si cina, o masa bogata la sfirsitul zilei. Anna, ducesa de Bedford (1788-1861), si-a invitat prietenii intr-o dupa-amiaza, la ora cinci, la Castelul Belvoir si i-a servit cu prajiturele si ceai. Obiceiul acesta l-a pastrat toata vara si l-a continuat si la intoarcerea la Londra, trimitind invitatii prietenilor, la ceai si la o plimbare. Londra, in acea perioada, avea zone cu pajisti, locuri ideale pentru plimbare. Ceaiul de la ora cinci a devenit un obicei si in alte case "cu pretentii", foarte curind.

Rusii au descoperit ceaiul in 1615, cind reprezentantii Chinei de la Moscova i-au servit bautura tarului Alexandru. Pina in 1700, ceaiul devenise apreciat in intreaga Rusie si samovarul nu lipsea din nici o casa. Ceaiul si vodka sint astazi bauturile traditionale ale Rusiei.

Ceaiul este preparat din frunzele copacului Camellia Senesis. In functie de procedeul de preparare a frunzelor, sint trei tipuri de ceai: verde, negru si oolong.
Ceaiul negru este cel mai popular. In SUA, de exemplu, 90% din ceaiul consumat este negru. Marea Britanie este unul dintre cei mai mari importatori de ceai, in mare parte acesta fiind negru. Ceaiul verde, cu un gust mai natural, reprezinta 10% din productia de ceai a lumii.
Ceaiul oolong, a carui denumire provine din expresia chinezeasca wu lung (dragon negru) este, ca gust si ca tarie, intre celelalte doua tipuri de ceai.

Alte intrebuintari:
Ceaiul uscat absoarbe mirosul neplacut din frigider
Ceaiul poate fi folosit la spalarea geamurilor si oglinzilor
Saculetii de ceai sint un bun odorizant pentru camera
Daca iti tii picioarele in ceai poti sa te racoresti
Compresele cu ceai sint benefice pentru ochii obositi

Stii ca...
Ceaiul cu gheata a fost servit pentru prima data in America in 1904, la prima Expozitie mondiala din istorie. Un comerciant de ceai, Richard Blechynden, a avut aceasta idee, pentru ca era foarte cald.