Dafin: puterea gustului

Frunza de dafin era simbolul nobletii, al ascendentului. Poate nimeni nu s-ar fi gindit ca aceasta ar putea conferi superioritate si unui preparat culinar.

Frunzele de dafin au un istoric mai vechi decit orice alt condiment. Legende si mituri au aparut de-a lungul timpului, inca dinainte ca marii campioni de la Jocurile Olimpice din 776 i. Hr. sa fie incoronati cu coroane de foi de dafin.

Cu mii de ani in urma, discipolii greci purtau o coroana de foi de dafin pentru recunoasterea meritelor. De aici provine si cuvintul "bacalaureat" - cel care poarta lauri.

Mai departe, in timp, mitologia antica povesteste ca zeul soareului, Apollo, era interesat de o nimfa, Daphne, care facea parte din ceata de vinatoare a zeitei Artemis, alaturi de care cutreiera muntii si padurile. Ca sa scape de urmarirea lui Apollo, Daphne si-a implorat tatal sa o metamorfozeze in dafin. De atunci, se spune, dafinul a ramas planta favorita a lui Apollo.

Pentru romani, frunzele de dafin simbolizau gloria, precum si protectia impotriva furtunilor. Nero credea ca frunzele de dafin purificau aerul si romanii isi curatau singele de pe sabii cu frunze de laur.

In perioada lui Shakespeare exista superstitia ca daca un dafin se usca, urma o perioada de dezastre.

Treptat, frunzele de laur au capatat o utilitate mai practica. Daca in secolul 17 dafinul era folosit, sub forma de ulei, in scopuri medicinale, astazi frunzele sint utilizate la bucatarie.

Frunzele sint culese dintr-un arbust, Laurus nobilis, care este verde in toata perioada a anului. Aria de raspandire a dafinului este coasta Marii Mediterane (Spania, Albania, Iugoslavia, Grecia, Turcia etc.) precum si Peninsula Crimeea si Georgia. Copacii sint foarte inalti, cu frunze subtiri si lucioase. Foile de dafin se culeg de regula toamna si acestea nu trebuie sa fie mai tinere de 2 ani, sa nu contina ramuri. Dupa ce sint culese, frunzele sint uscate la umbra, pentru a nu isi schimba culoarea si sa nu isi piarda din vitamine. Daca sint uscate corespunzator, frunzele devin mai aromate pe masura ce se usuca.

Frunzele de dafin dau mincarurilor o aroma delicata. Cele mai aromate sint cele provenite din California, insa cel mai mare importator este Turcia. Aroma foilor de dafin se datoreaza uleiurilor volatile pe care le contin.

Cel mai adesea sint folosite frunzele intregi, uscate. In general se adauga frunzele intregi la mincare, ce se scot inainte de servire. Frunzele verzi, proaspete, sint mai amarui decit cele uscate.

Frunzele de dafin sint folosite pentru a da savoare supelor, pestelui, carnii, sosurilor marinate. Cel mai bine se potrivesc cu friptura de porc si fasolea.

Frunzele de dafin nu sint condimentul de baza in mincare. Cea mai frecventa combinatie a acestor funze este cu patrunjel si cimbru, verdeturi adaugate spre sfirsit. Alte combinatii potrivite cu foile de dafin sint: lamiie, menta - pentru pui; rozmarin si menta - pentru miel; ardei iute verde, portocala si cimbru - pentru vita.