Placinta cu dovleac

Cand aroma de dovleac copt si scortisoara incepe sa umple bucataria, stii ca te asteapta ceva bun! Placinta cu dovleac este unul dintre acele deserturi de casa care aduc aminte de copilarie, de dupa-amiezele racoroase de toamna si de bunatatile pregatite cu drag. Cu un aluat moale si pufos, o umplutura aromata cu scortisoara si nucsoara si o crusta frumos rumenita, aceasta placinta este delicioasa mai ales servita calda. Din compozitia pregatita se obtin 3 placinte cu dovleac, numai bune de impartit cu familia.

Mod de preparare

Mod de preparare – Placinta cu dovleac

Prepararea aluatului dospit pentru placinta

Intr-un bol incapator se pun ouale si zaharul. Se mixeaza bine, pana cand zaharul incepe sa se dizolve, iar compozitia devine omogena si usor spumoasa.

Se adauga laptele si untul topit, lasat in prealabil sa se racoreasca. Se continua amestecarea pana cand toate ingredientele lichide sunt bine incorporate.

Untul nu trebuie sa fie fierbinte, pentru a nu afecta drojdia care va fi adaugata ulterior in aluat.

Intr-un vas separat se pune faina. Se adauga drojdia si un praf de sare, apoi se amesteca bine.

Daca se foloseste drojdie uscata care se amesteca direct cu faina, aceasta poate fi incorporata astfel. Pentru alte tipuri de drojdie, se respecta instructiunile de pe ambalaj.

Peste amestecul de faina, drojdie si sare se toarna treptat compozitia de oua, lapte, zahar si unt.

Se incepe amestecarea ingredientelor, apoi se framanta pana cand se formeaza un aluat omogen, moale si elastic.

Framantarea se continua pana cand aluatul devine neted si se desprinde usor de maini si de peretii vasului.

Daca este necesar, masa de lucru poate fi presarata cu putina faina, insa trebuie evitata incorporarea unei cantitati prea mari, deoarece placinta ar putea iesi prea densa.

Aluatul framantat se asaza intr-un bol incapator. Se acopera cu un prosop curat sau cu folie alimentara si se lasa intr-un loc caldut, ferit de curent. Se lasa la dospit pana cand isi dubleaza volumul.

Timpul necesar poate varia in functie de temperatura din incapere si de activitatea drojdiei.

In timpul dospirii, aluatul va deveni mai pufos si mai aerat, fiind usor de intins si modelat.

Prepararea umpluturii de dovleac

Dovleacul se curata de coaja si de seminte. Pulpa se taie in cubulete cat mai uniforme, pentru a se inmuia in acelasi timp.

Se foloseste de preferinta un dovleac pentru placinta, cu pulpa dulce si aromata.

Cubuletele de dovleac se pun intr-o cratita incapatoare. Se adauga 100 g de zahar, scortisoara si nucsoara. Compozitia se pune la foc mic si se amesteca periodic.

Pe masura ce se incalzeste, dovleacul incepe sa se inmoaie si sa isi lase sucul, iar zaharul se dizolva.

Dovleacul se caleste pana cand cubuletele devin fragede.

Scortisoara ofera umpluturii aroma calda si dulceaga specifica placintelor de toamna, iar nucsoara completeaza gustul cu o nota fina, usor condimentata.

Daca dovleacul lasa mult lichid, compozitia se mai tine putin pe foc, pentru a permite evaporarea excesului de apa.

Umplutura trebuie sa fie frageda si aromata, dar nu foarte lichida, pentru a nu inmuia aluatul.

Dupa ce dovleacul s-a inmuiat, cratita se ia de pe foc. Compozitia se lasa sa se racoreasca inainte de a fi distribuita pe foile de aluat.

Este important ca umplutura sa nu fie fierbinte, deoarece ar putea inmuia aluatul si ar ingreuna rularea placintelor.

Formarea placintelor cu dovleac

Dupa ce aluatul si-a dublat volumul, se transfera pe masa de lucru presarata cu faina. Se framanta foarte putin, doar cat sa se elimine excesul de aer si sa poata fi modelat mai usor.

Aluatul se imparte in 3 bucati aproximativ egale, pentru a obtine trei placinte.

Se ia prima bucata de aluat si se asaza pe masa infainata. Cu ajutorul unui sucitor, se intinde intr-o foaie dreptunghiulara, potrivita pentru rulare.

Foaia trebuie sa fie suficient de subtire pentru a se coace uniform, dar nu atat de subtire incat sa se rupa sub greutatea umpluturii.

O treime din compozitia de dovleac se distribuie pe lungimea foii de aluat. Umplutura se asaza sub forma unei fasii, lasand marginile libere pentru a putea inchide placinta.

Se incearca distribuirea uniforma a dovleacului, astfel incat fiecare felie sa contina suficienta umplutura.

Capetele foii se intorc spre interior, pentru a impiedica scurgerea umpluturii in timpul coacerii.

Apoi aluatul se ruleaza cu grija, formand un sul. Marginea de inchidere se preseaza usor, astfel incat placinta sa isi pastreze forma.

Se procedeaza la fel cu celelalte doua bucati de aluat. Fiecare se intinde intr-o foaie, se umple cu dovleac aromat si se ruleaza.

La final se obtin 3 placinte rulate cu dovleac, pregatite pentru coacere.

Pregatirea si coacerea placintelor

Se pregateste o tava intinsa de cuptor, care se tapeteaza cu hartie de copt. Cele trei placinte se asaza in tava, cu partea de inchidere orientata in jos.

Se lasa putin spatiu intre ele, deoarece aluatul poate creste suplimentar in timpul coacerii.

Intr-un bol mic se pune galbenusul. Se adauga 2 linguri de lapte si se bate bine cu o furculita, pana cand se obtine o compozitie omogena.

Acest amestec va oferi placintelor o suprafata lucioasa si o culoare aurie dupa coacere.

Cu ajutorul unei pensule de bucatarie, fiecare placinta se unge uniform cu amestecul de galbenus si lapte. Se acopera atat partea superioara, cat si lateralele vizibile.

Se lucreaza delicat, pentru a nu deforma aluatul.

Tava se introduce in cuptorul preincalzit. Placinta se coace pana cand aluatul este bine patruns, iar suprafata devine frumos rumenita.

In timpul coacerii, aluatul va creste si va capata o crusta aurie, iar aroma de dovleac, scortisoara si nucsoara se va raspandi in bucatarie.

Cand placintele sunt gata, tava se scoate din cuptor. Se lasa cateva minute sa se racoreasca, pentru ca umplutura sa se aseze si aluatul sa poata fi taiat mai usor.

Nu este necesar sa se raceasca complet, deoarece aceasta placinta este deosebit de gustoasa servita calda.

Placinta cu dovleac se taie in felii potrivite, folosind un cutit bine ascutit. Se serveste calda, simpla sau, optional, pudrata cu putin zahar.

Aluatul moale si pufos se combina minunat cu umplutura dulce si aromata de dovleac.

Este un desert perfect pentru zilele de toamna, dar si pentru orice moment in care ai pofta de o placinta de casa.

Varianta de placinta cu gutui

Aceeasi reteta de aluat dospit poate fi folosita si pentru prepararea unei placinte cu gutui.

Dovleacul se inlocuieste cu gutui curatate si taiate in bucati mici.

Acestea se calesc cu zahar si condimente, pana cand se inmoaie suficient si excesul de lichid se reduce.

Umplutura se lasa sa se racoreasca, apoi se distribuie pe foile de aluat.

Placintele se ruleaza, se ung cu galbenus si lapte si se coc pana se rumenesc frumos.

Gutuile ofera un gust dulce-acrisor si o aroma intensa, transformand placinta intr-un desert la fel de delicios.

Sfaturi pentru o Placinta cu dovleac reusita

Alege un dovleac pentru placinta, cu pulpa dulce, ferma si aromata.

Taie dovleacul in cubulete de dimensiuni apropiate, pentru a se inmuia uniform.

Caleste dovleacul impreuna cu cele 100 g de zahar, scortisoara si nucsoara, pana cand devine fraged.

Nu lasa umplutura prea lichida, deoarece poate inmuia aluatul in timpul coacerii.

Raceste umplutura inainte de a o aseza pe foile de aluat.

Foloseste lapte caldut sau la temperatura camerei pentru aluat, evitand lichidele fierbinti.

Adauga untul topit numai dupa ce s-a racorit.

Framanta aluatul pana devine moale, omogen si elastic.

Lasa aluatul la dospit pana cand isi dubleaza volumul.

Imparte aluatul in trei bucati egale, pentru a obtine placinte de dimensiuni apropiate.

Intinde foile uniform si evita sa le faci prea subtiri.

Distribuie umplutura pe lungimea foii, lasand marginile libere.

Intoarce capetele aluatului spre interior inainte de rulare, pentru a impiedica scurgerea umpluturii.

Asaza placintele in tava cu imbinarea in jos.

Unge placintele cu galbenus batut cu 2 linguri de lapte, pentru o crusta aurie.

Coace placintele pana cand sunt bine rumenite si aluatul este patruns.

Serveste placinta calda, cand aluatul este moale si umplutura este aromata.

Pentru o varianta diferita, inlocuieste dovleacul cu gutui.