Execelentul ananas

Ananasul a fost nu doar un aliment, ci si un simbol in istorie. A fost descoperit de europeni in Insulele Caraibe, unde era apreciat si unde ajunsese datorita migratiei indiene. Planta numita "nana" sau "fructul excelent", in traducere, a fost cultivat initial, pe zone extinse, in insulele din zona Braziliei si Paraguayului. Apreciat pentru dulceata sa, "fructul excelent" era baza festinurilor si ritualurilor indiene, fiind folosit si la prepararea vinului.

Prima intilnire a europenilor cu ananasul s-a produs in 1943, cind Cristophor Columb venea pentru a doua oara in regiunea Caraibe, in Guadalupe. Europenii au descoperit si au savurat un fruct care avea o coaja abraziva, ca a unui conifer, si interior fraged si aromat, ca al unui mar. Civilizatia renascentista la care Columb s-a intors, cu marile descoperiri, era privata de "gustul dulce". Zaharul produs din trestie era importat la preturi foarte mari din Orient, fructele proaspete erau o raritate, pomii fructiferi erau cultivati pe zone restrinse. Aparitia ananasului, zemos, cu gust dulce, a stirnit curiozitate mai ales la palate. 200 de ani le-a luat europenilor sa deopere succesul cultivarii acestui fruct.

Dincolo de Ocean, in coloniile engleze din America, divertismentul consta in socializare, iar ospitalitatea era element central al vietii sociale. Ananasul era asezat la loc de cinste pe mesele incarcate cu fructe uscate si alte bunatati, asezate in piramide. In centru, asezat pe piedestal, ananasul domina. Fructul era scump si greu de procurat. Putinele corabii care acostau in Boston, Philadelphia, Annapolis si Williamsburg nu aduceau prea multa incarcatura si de multe ori ananasul si alte provizii erau aruncate peste bord, din cauza conditiilor meteo neprielnice. Gospodinele faceau eforturi sa ii surprinda pe oaspeti cu ananas, fruct care a devenit astfel simbolul ospitalitatii si prieteniei. Datorita formei unice, ananasul a fost preferat de arhitecti, multe dintre decoratiunile interioare din America, si chiar si cele de Craciun, luind acest design.

Exista cinci tipuri de ananas in lume, care difera ca marime, culoarea miezului si gust. Astazi, cele mai extinse plantatii de ananas se gasesc in Hawaii, in insulele Maui si Oah.

Ananasul contine vitaminele A si C, dar, ce e mai important, are o enzima numita Bromelain, care ajuta la digestie si la buna functionare a sistemului respirator. Cercetatorii au constatat ca Bromelainul creste efectul terapeutic al antibioticelor. Unii nutritionisti recomanda diete exclusiv pe baza de ananas, pornind de la ideea ca acesta, consumat singur, distruge excesul de grasime. Teoretic, este corect, dar organismul nu este pregatit sa faca fata unui astfel de regim, de aceea este recomandabil sa nu fie urmat mai mult de doua zile. Ananasul este recomandat si pentru inlaturarea depunerilor provenite din excesul alimentar. In cazul in care se anunta o masa copioasa, exista mai multe solutii: un pahar de suc de ananas inainte de masa, bucati de ananas in salata, ananas servit ca desert. Fructul nu are grasimi si colesterol. Spre deosebire de banane, portocale sau struguri, ananasul nu poate fi folosit in amestecuri gelatinoase, intrucit contine o enzima care descompune proteinele din gelatina.

Ananasul din conserva, mult mai la indemina in Romania, poate fi preparat in mai multe moduri. Feliile de ananas, numite si inele, garnisesc foarte bine carnea de pui, sunca si preparate de peste. Feliile se pot pune si pe gratar, citeva minute. Bucatile de ananas pot fi adaugate la salate de fructe, de pui, de ton, cu paste si se potrivesc excelent cu mincaruri pe baza de carne de porc si la preparatele de orez si pizza. Ananasul sfarimat poate fi amestecat cu brinza sau folosit la creme de fructe.