Am descoperit supa crema de telina destul de tarziu. Pana la urma, poate-i mai bine asa, pentru ca daca o descopeream inainte de a ma fi copt putin,
Am descoperit supa crema de telina destul de tarziu. Pana la urma, poate-i mai bine asa, pentru ca daca o descopeream inainte de a ma fi copt putin, probabil nu mi-ar fi placut atat de mult incat sa vreau sa-i descopar toate valentele posibile. Varianta de fata e foarte simpla dar in acelasi timp suficient de rafinata incat sa vreau sa o recomand ca deschizator de drum pentru mesele sofisticate pe care le incearca orice proaspata nora la primele vizite ale soacrei. Telina e ingredientul de baza dar vedeta acestei supe crema fina de branza (incercati Philladelphia), putin acrisoara, usor sarata. Special guest star – alunele caju (cashew, acaju, spuneti-le cum vreti), prajite putin, cat sa li se intensifice gustul. Drumul de urmat e usor, lin: telina, cam 300 de grame pentru doua portii, se pune la fiert in trei cani de apa, impreuna cu doi catei de usturoi si putina sare. Pana fierbe telina, imi pregatesc crutoanele. Ca sa nu pierd vremea cu cuptorul, am pus cateva felii de paine HapiHap in tigaia antiaderenta, la prajit, fara ulei. Apoi am prajit usor alunele. Dupa ce a fiert telina si a scazut apa, am pus blenderul la treaba si am transformat telina, usturoiul, alunele si putina apa ramasa, intr-un piure subtire pe care l-am imbogatit cu trei-patru linguri de smantana dulce.
Am potrivit gustul cu sare si piper proaspat macinat, am amestecat bine si la urma am introdus in scena vedeta, o lingurita de crema fina de branza, care in contrast cu dulceata usor sarata a cremei de telina a adus incantare pentru gust, papile si, desigur, consumator.
Alte retete recomandate: