Alba ca Zapada

În fiecare an retrăiesc cu bucurie, dar şi cu o oarecare nostalgie, anii copilăriei, anii ce i-am petrecut în fiecare vacanta de Craciun pe ulitele pline de zăpadă, alături de bunica mea, de părinţi, verişori ... de oameni dragi! Cu fiece an, Crăciunul ne oferea o zapadă ca în poveşti, cum nici nu am mai văzut de atunci. Îmi amintesc cum tata ne confecţiona săniuţele, cum ne alerga prin sat, printre nămeţii înalţi, cum mergeam la colindat întreaga familie! Bunica ne aştepta de fiecare dată cu tot ce era mai bun! Mirosul de cozonac îl simt şi acum! Însă ce mi-a rămas întipărit în minte este atât de cunoscuta prajitură Albă ca zapada! La fiecare Crăciun o "asistam" pe bunica mea când o pregatea şi mereu mă întrebam cum de îi mai rămânea cremă şi pentru foi, întrucât, cu mic cu mare gustam din crema de vanilie cu o uşoară aromă de lămâie! Nu îmi imaginam ceva mai bun! Anii au trecut şi am păstrat tradiţia de a pregăti această prajitură la fiecare sărbătoare a Crăciunului! Cu o singură excepţie! Acum patru ani.... atunci am lipsit cu desăvârşire de la Sărbătoarea Crăciunului! Însă am primit cel mai minunat dar posibil! Am ţinut-o pentru prima oară în braţe, pe Rebeca, fetita mea (cea mare)! Acum aşteptăm cu emoţie şi bucurie împlinirea vârstei de 4 anişori extraordinar de frumoşi! Şi desigur, neaparat îi pregătesc Alba ca zăpada! E singura prăjitura ce o mănâncă şi îmi cere să o fac pentru ea! Cumva, am reuşit să îi transmit din emoţia şi bucuria anilor ce au trecut! Şi aşa îmi şi doresc să şi rămână! Să trăim Crăciunul frumos!

Înapoi la articol