Piftie de porc

Picioarele, urechile si soricul se oparesc, se parlesc, se rad cu cutitul si se spala in mai multe ape caldute pana raman perfect curate. Se pun la fi

Mod de preparare

Picioarele, urechile si soricul se oparesc, se parlesc, se rad cu cutitul si se spala in mai multe ape caldute pana raman perfect curate. Se pun la fiert, impreuna cu rasoul, in apa rece sau sare. Cand apa da in clocot, se stringe cu atentie spuma care se ridica deasupra. Se adauga zarzavaturile intregi, boabele de piper si o capatana de usturoi intreaga, cu mustatile taiate si bine spalata. Se fierbe la foc foarte domol, fara sa se mai adauge apa pana cand carnea se desprinde de pe oase. Daca focul e iute, piftia isi pierde transparenta.

Cand carnea se desprinde de pe oase, inseamna ca piftia a capatat consistenta necesara pentru a se coagula. Pentru mai multa siguranta, se pun totusi cateva picaturi de lichid pe o farfurioara care se da la rece.

Daca zeama se intareste, inseamna ca se poate opri focul; daca nu, se continua fierberea, tot la foc foarte incet, pana cand picaturile de lichid se coaguleaza la rece.

Cand este gata, se da la rece pana a doua zi, cand se degreseaza luand de deasupra, cu lingura, stratul de grasime indigest si neaspectuos. Se incalzeste pana ce se lichefiaza, se scot bucatile de carne, se dezoseaza si se asaza pe fundul unor vase adanci (tavi smaltuite, castroane de sticla sau de ceramica, farfurii adanci). Deasupra se toarna zeama de carne trecuta printr-o strecuratoare deasa.

Cand e aproape rece, se adauga o capatina sau doua (dupa gust) de usturoi pisat. Se da totul la rece (la fridiger, nu la congelator sau afara, in ger, ca sa nu inghete).
Piftia se serveste taiata in cuburi de marime potrivita, cu muraturi, cu lamaie sau cu mustar.