Se ia o tava dreptunghiulara, se unge din gros cu margarina si se tapeteaza cu pesmet. Se pun pe rand foile de placinta in tava, una cate una, stropin
Se ia o tava dreptunghiulara, se unge din gros cu margarina si se tapeteaza cu pesmet. Se pun pe rand foile de placinta in tava, una cate una, stropindu-le cu margarina topita. Nu se intind foile, dimpotriva, se incretesc, pentru ca placinta sa fie pufoasa. Pe fund se pun trei foi, peste care se lasa sa curga, printre dintii unei furculite, amestecul de branza, care trebuie sa fie pe jumatate lichid. Pentru a obtine amestecul, branza telemea se da pe razatoare si se incorporeaza în branza de vaci (dulce); se adauga iaurtul, ouale intregi si praful de copt. Se amesteca totul bine.
Se continua sa se puna straturi succesive, pana se termina foile. Se pastreaza trei, care sa se puna pe deasupra. Se increstesc, dar nu prea tare, si nu se mai adauga branza peste acest ultim strat.
Se rasucesc marginile placintei si se rasfrang, pentru ca amestecul sa nu se scurga si sa dea in cuptor. Se stropeste cu margarina foaia de deasupra si, cand se da placinta la cuptor (la 200 grade C), se toarna deasupra ½ de ceasca de apa rece. Cand placinta e rumenita si crescuta, se scoate de la cuptor, se taie in bucati patrate si se serveste calda.
La Bucuresti, inainte de razboi, pe bulevardul cu marile cinematografe se afla o patiserie renumita, al carei patron era un grec, pe nume Follas. La el puteai manca, la orice ora, cea mai buna placinta din capitala. Pentru a-i atrage pe trecatori, vanzatorul expunea în vitrina placinte enorme, crescute si bine rumenite, grozav de apetisante. Reteta aceasta, care aminteste indeaproape de faimoasa "Follas", este foarte buna si usor de preparat. Incercati-o!