Notiunea de indice de masa corporala a aparut intre anii 1830 si 1850 ca un indicator statistic care coreleaza masa unei persoane cu inaltimea persoanei respective. A fost inventat de belgianul Adolphe Quetelet in timpul dezvoltarii "fizicii sociale", fiind conceput ca o marime medie: menirea sa fiind masurarea unei populatii, nu diagnosticul asupra unei singure persoane.
Se stie ca riscul aparitiei unor boli grave creste datorita kilogramelor in plus. De aceea, Body Mass Index (BMI), in traducere „indicele de masa corporala”: IMC a fost adoptat caindicator oficial, recunoscut stiintific, de calculare a greutatii ideale pentru o viata sanatoasa. Se aplica atat la barbati, cat si la femei.
IMC are o formula simpla: masa corpului, masurata in kilograme, se imparte la patratul inaltimii, masurata in metri.
Rezultatul obtinut se compara cu niste etaloane:
- daca este mai mic decat 18,4, este vorba de o persoana subponderala;
- daca este intre 18,5 si 24,9, persoana are masa normala;
- daca este intre 25 si 29,9, se considera ca persoana e supraponderala;
- peste 30, indicele reflecta diferite grade de obezitate.
Cu siguranta, exista o interdependenta intre starea de sanatate si masa ideala, ba chiar o relatie de directa proportionalitate intre kilogramele in plus si riscul aparitiei unor afectiuni precum: hipertensiunea arteriala, boli cardiovasculare, unele tipuri de ...
Se stie ca riscul aparitiei unor boli grave creste datorita kilogramelor in plus. De aceea, Body Mass Index (BMI), in traducere „indicele de masa corporala”: IMC a fost adoptat caindicator oficial, recunoscut stiintific, de calculare a greutatii ideale pentru o viata sanatoasa. Se aplica atat la barbati, cat si la femei.
IMC are o formula simpla: masa corpului, masurata in kilograme, se imparte la patratul inaltimii, masurata in metri.
Rezultatul obtinut se compara cu niste etaloane:
- daca este mai mic decat 18,4, este vorba de o persoana subponderala;
- daca este intre 18,5 si 24,9, persoana are masa normala;
- daca este intre 25 si 29,9, se considera ca persoana e supraponderala;
- peste 30, indicele reflecta diferite grade de obezitate.
Cu siguranta, exista o interdependenta intre starea de sanatate si masa ideala, ba chiar o relatie de directa proportionalitate intre kilogramele in plus si riscul aparitiei unor afectiuni precum: hipertensiunea arteriala, boli cardiovasculare, unele tipuri de ...
diabet sau de cancer sau a accidentelor vasculare.
Totusi, limitele IMC sunt numeroase:
1) Nu face distinctia intre tesutul muscular si cel adipos.
2) Nu ofera rezultate demne de luat in calcul in cazul copiilor, femeilor insarcinate, a sportivilor de performanta care au o masa musculara mare.
3) Nu ia in calcul istoricul „masei corporale” respective.
4) Nu tine seama de varsta si sex.
Insa masurarea precisa a procentului de grasime din organism este un procedeu migalos si costisitor, care nu poate fi utilizat pe scara larga: se utilizeaza valorile obtinute prin intermediul absorbtiei cu raze X de energie duala. Din acest motiv, IMC a fost utilizat peste 150 de ani, in ciuda dezavantajelor sale.
Pentru a utiliza IMC este necesara corelarea cu alti indicatori pentru a putea stabili riscurile pentru starea de sanatate:
1) stilul de viata: consumul de alcool, sedentarismul, fumatul;
2) factorul genetic si predispozitia pentru anumite afectiuni;
3) istoricul bolilor.
In incercarea de a surprinde – cu ajutorul antropometriei – starea de sanatate si armonia corpului omenesc, apar mereu noi indici. Astfel, BAI (body adiposity index = indicele de masa adipoasa) pare sa surprinda cu o precizie mai mare riscurile obezitatii. Formula sa este raportul dintre cel mai mare diametru al corpului (masurat in centimetri) si puterea 3/2 a inaltimii (masurata in metri).
Chiar daca decidem sa utilizam un asemenea indice de sanatate, inlaturarea factorilor de risc trebuie facuta sub indrumarea medicului.
Acest articol este scris de Carmela Botezatu pentru concursul media-content. Si tu poti publica retete si articole pe culinar.ro si ai sansa de a castiga un Iphone sau un Ipad.
Totusi, limitele IMC sunt numeroase:
1) Nu face distinctia intre tesutul muscular si cel adipos.
2) Nu ofera rezultate demne de luat in calcul in cazul copiilor, femeilor insarcinate, a sportivilor de performanta care au o masa musculara mare.
3) Nu ia in calcul istoricul „masei corporale” respective.
4) Nu tine seama de varsta si sex.
Insa masurarea precisa a procentului de grasime din organism este un procedeu migalos si costisitor, care nu poate fi utilizat pe scara larga: se utilizeaza valorile obtinute prin intermediul absorbtiei cu raze X de energie duala. Din acest motiv, IMC a fost utilizat peste 150 de ani, in ciuda dezavantajelor sale.
Pentru a utiliza IMC este necesara corelarea cu alti indicatori pentru a putea stabili riscurile pentru starea de sanatate:
1) stilul de viata: consumul de alcool, sedentarismul, fumatul;
2) factorul genetic si predispozitia pentru anumite afectiuni;
3) istoricul bolilor.
In incercarea de a surprinde – cu ajutorul antropometriei – starea de sanatate si armonia corpului omenesc, apar mereu noi indici. Astfel, BAI (body adiposity index = indicele de masa adipoasa) pare sa surprinda cu o precizie mai mare riscurile obezitatii. Formula sa este raportul dintre cel mai mare diametru al corpului (masurat in centimetri) si puterea 3/2 a inaltimii (masurata in metri).
Chiar daca decidem sa utilizam un asemenea indice de sanatate, inlaturarea factorilor de risc trebuie facuta sub indrumarea medicului.
Acest articol este scris de Carmela Botezatu pentru concursul media-content. Si tu poti publica retete si articole pe culinar.ro si ai sansa de a castiga un Iphone sau un Ipad.
Nu rata nicio reteta sau afla ce mai
punem la cale pe