Am cautat in indexul lui HappyAlex si cum tarile nordice lipsesc am sa adun aici cateva din pozele facute in peregrinarile mele prin tarile nordice.
E vorba de Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca, Islanda. La acestea se adauga teritoriile autonome Åland (apartine de Finland), Färöarna (Faroe Islands) si Grönland (Goenlanda) care apartin de Danemarca.

O curiozitate este ca locuitorii acestor tari, mai putin Finlanda si Islanda, desi vorbesc limbi diferite, se pot totusi intelege intre ei. Asta e valabil pt. limba literara, nu dialecte. Finlanda si Islanda vorbesc limbi care nu se aseamana nici intre ele, nici cu celelalte limbi nordice insa suedeza inca este limba nationala in Finlanda iar multi islandezi studiaza in tarile nordice si invata o limba nordica. O sa povestesc mai mult cand ajung la tara respectiva sau daca sunt intrebari.

Pana acum am vizitat, pot spune toate aceste tari cu exceptia Groenlandei si a Färöarna. Aceste teritorii nici nu se socotesc UE-tari de fapt.
Locuitorii de pe Färöarna vin totusi la conferintele intre tarile nordice pt ca daneza este limba oficiala impreuna cu limba autohtonilor (suna ciudat daca incerc sa traduc in romaneste). Tara numara aprox. 49 000 locuitori si 80 000 de oi. Alte amanunte din sursa directa nu am asa ca puteti gugali daca v-am trezit curiozitatea.

I S L A N D A

Desi nu cea mai mare, m-am hotarat sa incep cu Islanda, pt ca acolo am fost cel mai recent, adica in ultima saptamana a lunii septembrie. Si pt a doua oara la interval de un an. Am sa incerc sa evit informatia generala si nepersonalizata care se poate gasi cu usurinta pe internet.

Steagul Islandei



85% din populatia tarii locuieste in Reykjavík. Capitala este un oras foarte modern, in care se construieste mult si frumos. Cladirile sunt spatioase si peste tot pe unde am fost am intalnit spatii largi, cu multe ferestre sau pereti din sticla. Aceasta este de fapt o caracteristica a modernismului in toate tarile nordice. Aici spatiu exista, locuitori mai putin … exceptand capitalele si orasele mai mari. Insa Reykjavík are unde sa se extinda. Nu stiu ei cate ao au in toata tara, dar de multe ori am intalnit turme de oi razletite pe camp unde nu se vedea nici picior de om sau urma vreunei case.
Tara o poti strabate cu masina sau cu avionul. Tren nu exista. Iar daca alegi masina si iesi din Reykjavík trebuie sa te asiguri ca e un jeep si nu de oricare. Dati o cautare dupa Iceland jeep si vedeti despre ce vorbesc.
Desi aproape ca atinge cercul polar Islanda are o clima acceptabila datorita curentului cald de apa din Atlantic (Golf Stream) care indulceste clima si in celelate tari nordice. Latimea curentului e de 400 km, imi sopteste sotul.

Ca sa va apropiati mai mult de starea insulei va povestesc o istorioara. Anul trecut am zburat din capitala in estul insulei, la Neskaupstadur (Neskaupsta∂ur). Colega m-a sfatuit sa nu cumva sa inchiriez masina de la aeroport pana la firma unde trebuia sa merg (cum facem de obicei) pt ca ea a ramas inzapezita acolo; in cateva ore a cazut atata zapada ca nu a mai putut iesi din oras decat cu … Icelandic Jeep. Si era abia toamna. Asa ca m-am interesat si am ales … distribuitorul de ziare. Masina facea o singura cursa dus-intors pe zi pt ca lua ziarele de la aeroport si le distribuia pe traseu, pe ici, pe colo. In afara de mine si ziarele mai urca din cand in cand cate un elev care locuia cine stie pe unde si se ducea la scoala. Ziarele se imputineau iar eu ma bucuram de fiecare data cand zaream cate un ptec de pamant locuit. De atunci am ales o poza facuta cu mobilul pt ca nu am avut camera cu mine.




Asa ca a trebuit sa ma grabesc sa prind masina inapoi caci a doua zi dimineata zburam spre casa (Suedia). Raportul le-am spus ca il trimit de acasa, desi nu obisnuim asa, dar trebuia sa ma adaptez situatiei.

Dar ajunge cu povestile si sa lasam pozele sa vorbeasca acum.
Printre primele imagini cu insula, din avion.

Intr-una din zile am facut o iesire turistica si marea majoritate a pozelor sunt facute atunci. Chiar daca nu ne-am dus periculos de departe tot am vazut multe si variate care m-au fascinat.

Peisaj vazut din masina



Si din loc in loc se vede aburul de la geyzere. Cuvantul englezesc geyser inseamna in islandeza a erupe (gjósa). Insula nu duce lipsa nici de vulcani activi deci si de cutremure.
Cateodata vulcanii “respira” asa:




Cateodata la marginea casei:




Aceasta este sursa de incalzire locala care se transporta pana in oras prin conducte ce se pot vedea cateodata la marginea drumului. E naturala si ieftina si de aceea toate cladirile sunt bine incalzite. Cand ai iesit afara se schimba treaba, plus ca de multe ori trebuie sa te tii bine pe picioare sa nu te sufle vantul. Eah! Nimic neobisnuit … pt localnici, bineinteles.

Revenind la ”caldura insulei”. Si uite asa gasesti multe sere pe insula unde se cultiva rosii, castraveti si alte cele ca la noi.

Dovada:




Pana si Cleopatrei ii prieste aici




Ficus

Si nenea acesta pe care si cu care ne-am pozat. (Nu am rezistat tentatiei de a-l stampila pe nas)



Imaginile sunt din sera Hveragerði.

Am mers mai departe si ne-am oprit la o cascada mica.




In stanga se vad treptele pt somoni.

Aceasta a fost incalzirea pt am continuat traseul pana la Gullfoss-Golden Waterfall. Cascada cea mai mare sau cu debitul cel mai mare de apa, nu mai tin minte care din ele. Memoria incepuse sa inghete ca si gurile noastre ramase cascate la vederea cascadei …
Cateva poze.

Imprejurul cascadei iarba arata asa:




Si o masura de protectie? Sau ?




Oricum, cam asa deveneam si noi daca mai stateam mult pe acolo.




La urmatorul popas unde era si un magazin cred ca e de inteles de ce eu si colegul (consultant) ne-am hotarat sa ne cumparam, eu caciula, el manusi. Asta pt ca el avea cu el o caciula, dar nu manusi in timp ce eu aveam manusi, dar nimic de pus pe cap. Salul pe care il aveam nu era deloc adaptat vantului rece si patrunzator. Iar dupa baia de stropi parca se facuse si mai frig. Si chiar daca eu pe aici nu am nevoie de caciula, trebuia oricum sa cumpar un cadou pt sotul, nu? Din lana de oi islandeze …

Apoi am plecat spre locuri cu ceva mai multa caldura, cel putin aparent. Si vorbesc de temperaturi de 80-100 grade Celsius.




Daca nu se vede: pe placutza e trecuta temperatura (80-100 grade Celsius)

Aici se odihneste.



Sa nu va inchipuiti insa ca am mers asa aproape; poza e facuta cu zoom, traiasca tehnica. Chiar am fost avertizati de ghida sa urmarim cu atentie directia vantului daca nu vrem sa facem dus fierbinte la aproape 0 grade. Gheyserul erupea la un interval de 5-10 minute insa bolboroseala din crater era fascinant sa o privesti. Apa se umfla de ziceai ca acum izbucneste ca apoi sa se linisteasca … si asa ne tinea pe toti cu mainile pe butonul camerei foto pana ne amorteau degetele. Exact cand renuntai se intampla ...




...




Dupa aceea am inteles de ce plasasera bancile acelea in jur.

Si dupa ultimii aburi agitatia se incheia … temporar.




Unele zone erau imprejmuite ...




sa evite riscul ca vreun turist sa cada brusc intr-o baie de apa fierbinte. Cu alte cuvinte solul e nesigur in unele locuri.

O supa fierbinte si o vizita la muzeu era acum aproape necesare.



Remarcati cum sunt construite cele trei case.







Si o mostra a oilor autohtone. Ce le face renumite, sau mai bine zis lana lor este ca firul este foarte gras si de aceea textilele tesute din lana lor nu se uda si sunt oarecum waterproof. In plus firul are o porozitate mare, e pufos si datorita aerului incorporat are actiune izolatoare, cu alte cuvinte hainele din lana islandeza sunt foarte calduroase. Au si o marka renumita 66 North. M-am dotat cu 3 exemplare, mai elegante sau tip sport.




Calatoria continua si ajungem la o rezervatie naturala, Þingvellir National Park.




Minune de marime internationala cu importanta antropologica si geologica. Scoarta terestra s-a crapat intre doua placi tectonice si dimensiunea crapaturii creste cu aprox 2 cm pe an; o parte se deplaseaza spre Europa si cealalta spre America. Totul a inceput dupa cutremurul din 2000 si acum zona este pe lista patrimoniilor internationale.

Turisti care s-au crezut la Fontana di Trevi in Roma.






Am colindat prin imprejurimi un pic.




In departare se vede cum isi construiesc casele. Probabil sa se incalzeasca mai bine si sa nu fie zburate de vant.

Si o dovada a eruptiilor vulcanice.



De deasupra zonei vedeai acest peisaj:




In departare se poate zari conturul unuia din ghetarii permanenti ai insulei. Nu mai stiu exact care dintre cei mai ”mici”

Si un ceas solar care arata ora corect.

Dupa care am fost condusi spre capitala unde o camera calda de hotel ma astepta la Grand Hotel Reykjavik
O baie fierbinte si o cina la restaurantul hotelului ne-a pus pe picioare pt ziua urmatoare. Sincera sa fiu meniul si servirea nu au fost la aceeasi clasa cu cea a hotelului. Spre deosebire de restaurantul din vecinatate unde totul e fost impecabil. Intr-una din seri am ales miel servit in 3 feluri si pe furis am reusit sa fac cate o poza la fiecale din cele trei feluri. Carnea de miel are mare trecere pe insula, atat printre localnici cat si printre turisti. Ca si pestele de altfel. Insa poze nu am avut cum sa fac in afara de seara cand am fost numai cu consultantul nostru.
La aperitiv au adus alune si nuci glazurate (pe care noi le-am servit ca desert) si foi de filo pastry stropite cu ou, presarate cu condimente (sare, diferite verdeturi) dupa care uscate in cuptor. Simplu si de efect.
Apoi
Felul I



Felul II




Felul III




Spre sfarsitul saptamanii am zburat in nordul insulei, mai aproape de cercul polar la Akureyri.
Acolo ma astepta o seara de iarna.




Cu ceva soare a doua zi




Bye-bye si inapoi spre Reykjavik pt a putea parasi insula si lasa in urma inca e experienta.

Acum probabil va intrebati probabil din ce traieste tara asta. Din pescuit si industrie piscicola, din oi (carne si lana) plus ca economisesc mult folosind inepuizabilele surse ale naturii: gheizerele la incalzit si unele cascade la producerea curentului electric.
Inainte de a incheia mai vreau sa mentionez caii islandezi care au o infatisare deosebita. (Poza e de pe internet.)




Sunt mult mai scunzi si tare blanzi. Prima data in viata pe un calut islandez am calarit. Insa o data ce un cal a parasit Islanda, nu mai este primit inapoi. Si e valabil de orice animal. Nici macar caii de competitii nu se mai intorc “la casa lor”. Aici sunt cluburi de calarit care ii inchiriaza tocmai pt ca sunt mai mici (totusi nu chiar cat un ponei), foarte blanzi si ascultatori, perfecti pt incepatori.

In loc de incheiere: Limba islandeza sa nu va ganditi sa o invatati pt ca, la fel ca si finlandeza, e o limba dificila. Islandeza are litere numai de ei stiute, pe cand finlandeza are o abundeta de vocale duble care te uimeste (cate 2-3 una dupa alta). In plus gramatica este cam ca a limbii romane, cu terminatii in functie de persona, numar, gen.

Pt cine vrea sa citeasca o prezentare mai amanuntita: Iceland (Wikipedia)

Enjoy!

Salmida multumesc pentru imagini si comentarii. Eu sunt pur si simplu indragostita de tarile nordice si mereu am visat sa traiesc acolo, dar uite cum am ajuns tocmai la polul opus. Cu toate ca am calatorit mult in nici una din tarile nordice nu am ajuns. Planuri sunt sa ajung in Suedia in 2010.
Am citit pe nerasuflate comentariile tale si am admirat frumusetea ireala a pozelor. Eu sunt inebunita dupa serialul "The Egle" si-mi place tare mult Jens Albinus:wub:. Nu-mi lipseste nici un episod si acum este in reluare si-l urmaresc cu placere. Muzica de pe coloana sonora este inebunitoare- tot caut cd sa-l cumpar si nu-l gasesc.

Pun niste secvente din film




Te rog continua cu postatul eu abia astept sa vad urmatoarele poze si comentarii

Salmida, am admirat pozele tale. si eu sunt facinata de tarile nordice...si nu stiu zau cand oi ajunge, ca vara deh.vreau la mare....
Mare dilema. oricum, pozele sunt superfaine, la fel si reportajul, si ne putem face o idee. Merci

Inedit si spectaculos!
Foarte frumoase fotografii. Multumesc ca m-ai introdus in aceasta lume inaccesibila mie

Este frumos aici in tarile nordice, daca timpul este frumos. daca ploua si bate vintul, ceea ce se intimpla foarte des, atunci nu mai este frumos. facem schimb daca vreti, va dau cheile de la apartamentul meu, veniti aici si io ma duc la voi acolo in tarile calde ca m-am cam saturat de "tarile nordice".

si mie mi-a placut foarte tare reportajul salmida, mai vrem

Ei, Emil, asa e natura umana. Ne dorim mereu cu ardoare cea ce ne este greu accesibil. Dar pe mine m-ar tenta un shimb de vreo 10 zile. Asta daca tu crezi ca ti-ar placea pe aici pe la mine....

foarte frumoase pozele si descrierea

Cu placere!
Serialul e facut de danezi, a fost si la tv aici din cate vad, dar s-a incheiat. Nu l-am vazut, dar poate il reiau si atunci comentam impreuna. Am sa ma uita aici de sound track-ul filmului (Ørnen se numeste filmul in daneza). Melodia probabil ai gasit-o si tu deja, dar o pun aici pt. ca intr-adevar e frumoasa.

Forgiveness - Misen

Daca iti propui ai sa ajungi tu si aici ... in 2010, 2015 ... Orchid vad ca deja le-a trecut pe lista.


temporar inaccesibila, sper.


Mersi!


Fiecare unde si cand isi gaseste locul si norocul.



O sa incerc sa imi fac timp sa mai selectez poze.

Misto de tot Salmida, teoretic in martie 2009 o sa fiu si io pe la casa lui Mos Craciun, sunt convinsa ca o sa-l gasesc acasa!

Foarte frumos reportajul, Salmida.
Cind spuneai ce face faimoase oile din Islanda eu am crezut ca cele 2 perechi de coarne

Vorbind de Islanda, parca a primit titlul in 2007 de cea mai buna tara in care sa traiesti- bazat pe bogatia data de speculatiile bancare.
Cred ca acum s-a schimbat radical.

Eu una astept si restul de reportaje ale tale pentru ca traind la North of 49 in vacante parca m-as duce la soare, la ape albastre si limpezi, asa ca nu stiu daca voi ajunge in tarile nordice vreodata. Dar... never say never.